Muzica sau iubirea? [FINALIZATĂ]

2. O schimbare neașteptată

Zilele treceau iar Mark creștea. Ajungând la vârsta de 17 ani, acum era un tânăr frumos care putea să facă inima oricărei fete să se topească cu o singură privire. Avea un fanclub imens în care fetele discutau despre el neîncetat... Erau chiar și foste colege care la școală îl batjocoreau și acum spun că îl plac... Dar Mark era genul de persoană pe care odată ce ai "lovit-o" îți va întoarce spatele... Deoarece a învățat că doar cei nepăsători și reci reușesc în viață... Așa că a decis să își lase "inima la rece" pentru a îngheța, cum spunea el ("Am realizat că dacă nu îți creezi tu însuți dreptul la cuvânt nimeni nu te va lăsa să scoți un sunet").
Într-o zi de iarnă era planificată o sesiune de autografe cu fanele. Era frig dar totuși el nu simțea nimic de parca oricum tot corpul său părea făcut din gheață, nu zâmbea, nu dădea mâna cu nici o fană, nu îi păsa când i se spunea că este frumos. Având doar o geacă de piele pe el dădea autografe unul câte unul, liniștit, fără să se grăbească deloc.
Dar o schimbare de cadru îi atrase atenția...
Un băiat zgribulit aștepta și el la coadă să ia un autograf... Mark se miră... Până acum nu văzuse vreodată vreun fan băiat... Era de-adreptul ceva nou. Se opri pentru un moment din a mai împărți autografe. Apoi continuă ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat...
Ajunse și rândul băiatului la coadă să obțină un autograf, dar ceva ciudat se întâmplă...

"Cum te cheamă?"
(era pentru prima oară când Mark întreba un fan care este numele său, toate fetele din jurul său erau mirate)
"Tom"
(băiatul răspunse cu vocea tremurândă deoarece de cât timp stătea în frig îi dârdâiau dinții)
"Și câți ani ai?"
"16"
"Și ai venit să-mi ceri un autograf?"
"Da... Îmi place muzica ta... Pentru min....."
(dar Mark îl întrerupse)
"Nu am să-ți dau nici un autograf"
(băiatul la aceste vorbe se întoarse cu spatele pregătit să plece, dar totuși cu zâmbetul pe buze... Nu era prima oară când cineva îl refuza și știa că nici ultima nu ar fi fost......... Dar la un memendat simți că ceva îl atinge pe spate...și se speriă)
"Nu vezi că tremură până și oasele în tine? ... Nu un autograf ar trebui să ceri tu acum"... (Și îi dădu spre surprinderea tuturor geaca sa de piele... I-o puse pe umeri)
"Nu m-ai lăsat să termin... Nu îți dau un autograf dar îți dau în schimb geaca mea... Acum pleacă..."

Tom era atât de fericit... Acceptă geaca și plecă zâmbind... Mark se uita la el cum pleacă... Mersul său era parcă o încrucișare între mersul normal și dans ceea ce îl făcu pe Mark să facă ceea ce nici el nu se aștepta vreodată!
Tocmai zâmbise...
Zâmbise pentru prima oară...
Acest sentiment îl încurcă tare... Nu știa de ce zâmbește... Se opri din a mai zâmbi după ce băiatul dispăru după un colț și nu îl mai putu vedea...

{"Oare e de la frig?... Cred că m-a luat un fior...Cu siguranță a fost din cauza frigului"}se gândi Mark
Nici nu înțelegea de ce zâmbise... Nimeni nu îl observă...doar el știa de acel zâmbet

În acea noapte își aminti de băiat... Dar de ce?... Ce îi păsa lui de un străin dacă nici măcar de cei "apropiați" nu o făcea?... Care era motivul?... După care încetă să se mai gândească.

Tom ajunse acasă de la muncă... Era flămând și obosit... Familia îl aștepta mereu să vină cu mâncare deoarece era singurul care aducea bani în casă.. Singurul care muncea... Provenind dintr-o familie săracă și având încă doi frați mai mici, o soră de 10 ani și un frate de 7...Muncea de la prânz până seara... Avea patru locuri de muncă la jumătate de normă...Era un elev premiant în schimb...locul întâi pe școală.
Dorea să ajungă un om cu carte, un om învățat și să se poată angaja astfel încât familia sa să nu mai sufere de foame sau de frig.
Luna următoare se organizase o nouă sesiune de autografe...
Tom își aminti de geaca lui Mark, se duse la dulapul său improvizat din trei scânduri vechi, luă haina și o puse deoparte deoarece dorea să i-o înapoieze.
Luă geaca și o puse în coșul bicicletei sale. Se urcă pe bicicletă și merse în locul în care era prevăzută o întâlnire cu fanii.
Când ajunse fanele erau deja aliniate pentru a obține autografe.
Se așeză la rând cu geaca în mână și așteptă.
Venise și rândul său... Iar Mark îl recunoscu.

"Ai venit iar pentru un autograf?"
"Nu... De data asta am venit pentru a-ți înapoia geaca"
(luă geaca și un marker și zise)
"Cum ai spus că te cheamă?"
"Tom"
"Poftim!"
"De ce mi-o dai? ... E a ta... Am venit să ți-o înapoiez"
"Acum e numele tău pe ea"
(Se urcă în mașină și plecă înainte ca Tom să mai poată spune un cuvânt)

(P.S) : Sper să vă placă, am muncit mult să o scriu... Dacă aveți păreri vă rog să le înpărtășiti! 😁🤗