☆Capitolul 15☆

216 20 0
                                    

~Bliss~

Ne-am intors cu totii acasa. Stiam ca trebuie sa purtam o discutie.

-Jess, ce ai?

-Adica?

-De la un timp te porti ciudat, nu mai glumesti cum o faceai inainte, te incui in camera ta si nu vrei sa vorbesti cu mine. Ce ai?

-Hm...sa ii zicem maturizare.

-Maturizare?

-Da. Aproba aceasta din cap.

-Maturizare... La varsta asta? Frate, ai doar 17 ani. Ce naiba te-a apucat?

-Nimic. Poate asta ar trebui sa faci si tu, maine-poimaine faci 20 de ani.

-Si ce?

-Cum adica "si ce"? Nu ai de gand sa te maturizezi? Sa iti gasesti pe cineva, sa te asezi la casa ta?

M-a bufnit rasul la auzul cuvintelor ei.

-Si sa pierd toate chestiile frumoase pe care viata mi le pregateste? Pentru ce? Pentru a ma maturiza mai repede. Jessy... tu te auzi ce vorbesti? Tu esti cea care cu un comportament de copil ne-a adus aici, acum?

-Bliss...de mine vorbesti, tu care ai avut primul sarut acum doua saptamani?

-De ce aduci vorba de asta? Jessy...daca tu ai degand sa te maturizezi, atunci eu am sa devin mai copil decat sunt.

-Nu cred ca se poate. Nu cred ca ai sa gasesti pampersi pe marimea ta.

-Adica?

-Pai deja ai gandirea si faptele unui copil de doi ani. Mai copil decat acum, ar insemna in scutece.

Nu am mai zis nimic. Am iesit din camera trantind usa in urma mea. Asta era printre alea putine certuri serioase cu Jessy, dar cam ce mai naspa de pana acum.

Am trantit toate usile care imi apareau in cale. M-am oprit pentru o secunda si am realizat ca am ajuns afara, in spatele portii...aishh si acum ce fac? Asta se deschide numai din interior si nu am cheile. Am inceput sa tip in speranta ca ma va auzi cineva, dar fara rezultate. M-am controlat prin buzunare si nu aveam nici telefonul la mine. Daca mai stateam mult acolo oamenii ar fi zis ca m-au dat afara. Asa ca am inceput sa umblu de nebuna pe strazi.

M-am asezat pe o bancuta si ma gandeam la ce am vorbit cu Jessy mai devreme.

Aish...o sa imi explodeze capul de la atata gandit. Ciudat. Nu gandesc prea mult avand in vedere cat trebuia sa gandesc la scoala pentru ca sunt la drept...dar chestiile astea erau deja prea avansate pentru mine. Mi-am lasat capul pe spate si am auzit cum in secunda urmatoare stomacul meu incepea sa dea concerte. M-am ridicat si am inceput sa ma plimb tinandu-mi mainile in jurul stomacului.
Ar fi trebuit sa mananci si tu de dimineata cand i-ai facut si lui Jackson de mancare

Constiinta afurisita si acum zici?

Am zis si acum trei minute,dar erai ocupata cu ganditul

-Ma refeream inainte sa plec de acasa.  Ma scuzati! spun eu in timp ce fac o plecaciune imediat dupa ce m-am lovit de cineva.

-Oh. Bliss, nu?

-DaeHyun? Ce faci aici?

-Ma duc sa mananc ceva cu baietii, dar eu am cam intarziat.

La auzul cuvantului mancare stomacul meu a inceput iar sa cante.

-Ce? Ce se aude?

-Nimic. Zic eu in timp ce imi strangeam mai tare mainile in jurul stomacului.

-Ti-e foame micutule? Ti-e foame? Am dreptate? Sigur ca am.

Baby, I'm in love with you //PAUZA//Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum