☆Capitolul 21☆

175 17 0
                                    

~Jessy~

In find ce avea sa fie asa de rau. E doar o cina. Mancare pe gratis. Ma intreb cum o fi fiul lui Dorine. Pariez ca are o personalitate la fel de calda si frumoasa la fel ca a ei.

-Oh, uite-l. A ajuns.

M-am ridicat de pe scaun si m-am intors spre usa.

-Oh..Tu?! 

-Tu?! Ce cauti tu aici? spune baiatul din tocul usii la fel de uimit si de confuz ca si mine.

-Eu am rugat-o sa ma ajute cu niste treaba si am invitat-o sa ia cina cu noi. Jessy, acesta este fiul meu Mark, Mark ea e Jessy...dar se pare ca voi deja va cunoasteti.

Ne-am asezat la masa fara ca unul dintre noi sa zica ceva. Si uite asa s-a distrus o cina intre mama si fiu, in care ar fi trebui sa se vorbeasca despre probleme personale.

-Si cum de va cunoasteti? intreaba Dorine rupand tacerea.

-Ne stim de mici. Ce-ai mama? Nu o mai ti minte pe Jessy?

-...?

-Jessy Coline? Mai sti? Cand locuiam in Scarameto.

-Jessy? Chiar? Cat de mult a trecut... Cati ani aveai cand ne-am vazut ultima oara? Unsprezece?

Parca lovita de meteorit, ma holbez la Dorine. Chiar ea e mama lui Mark? Normal ca e. Doar nu e un extraterestru dechizat intr-o femeie pe care o stiu de atatia ani si care incert este mama pudelului asta increzut si lipsit de personalitate.

-Imm. Da. 

-Erai asa de mica atunci. Ce mare te-ai facut. Nici nu te-am recunoscut. 

-Nici eu pe tine, Dorine...

-Inca tin minte cum va jucati voi trei in curte. Mark mereu sfarsea alergat de tine cu o matura.

Imi scapa un chicot.

-Sau cand era foarte cald va umflam piscina, iar tatal lui Bliss o umplea cu apa. Jessy mereu ajungea la fund. 

-Oare de ce? Intreaba Mark ironic.

-Pentru ca un mic dracusor roscat o impingea mai mereu de pe margine. Nu exista zi in care voi doi sa nu va certati. 

Eu si Mark ne uitam unul la altul.

-Dar nici nu ramaneati neimpacati. Continua ea.

Mark pufneste si isi indreapta privirea spre fereastra.

-Copii. Ce s-a intamplat?

Plec capul. Dintr-o data adidasii mei erau chiar foarte interesanti. Nu observasem niciodata ca au albastru pe margini.

-Ia gata cu suparare! 

Dorine ne prinde de maini si ni le impreuneaza. Incerc sa ripostez, dar se pare ca cineva e mai puternic ca si mine. Puteam simtit privirea rautacioasa a lui Mark. Stiam ca nici el nu vrea sa ma atinga. Nici gand sa ma tina de mana.

-Deci nu va imprieteniti, nu?

Dam dezaprobator din cap. Uite un lucru care il avem in comun. 

-Ok. Daca asa sta treaba...

Dorine se ridica de la masa. Isi ia geanta si iese din restaurant inchizandu-ne acolo.

-A facut ce tocmai eu cred ca a facut? 

Mark se repede la usa.

-Mama!! Nu poti sa imi faci asta! Mama! Intoarce-te!

Minunat. Am ramas blocata cu un idiot care nu ma suporta. Oare unde este Bliss cand ai nevoie de ea?

Baby, I'm in love with you //PAUZA//Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum