Baby, I'm in love with you //PAUZA//

☆Capitolul 24☆

~Jessy~

-Eric! Ce naiba! Nu vreau dalea!
-Mofturoaso.
-Hello Kitty.
-Nu te mai agita atata. Stii ca te ia ameteala.
-Da da da. Mai taci. Deci eu vreu cu Hello Kitty, da? Fara SpiderMan sau dinozauri.
-Of. Ce greu e cu tine.
-Ma bucur ca ai sesizat.
Imi aleg 4 creioane cu Hello Kitty si le asez in cos.
-Hai la caiete.
Inaintez si ma uita la rafturi.
-De care sa iau, de care sa iau...
Intepenesc acolo atunci cand vad un caiet cu o coperta specila.
-Jess. Ai gasit?
-...
-Jess?
Eric vine langa mine.
-Je..
Se opreste si se uita la caietul cu B.A.P.
-Prostuta.
Il intoarce cu fundul in sus si ma impinge mai in fata.
-Vrei cu Hannah Montana?
-Grr.
-Sa inteleg ca ai ramas la papusile Barbie?
Ma uit urat la el.
-Haide, Jess. Stii ca eu glumeam. Niciodata nu ti-au placut.
-Daca continuai te lasam fara intrumentul tau pretios.
-Au. Ar fi durut.
-Si inca cum.
-Ce zici daca azi ne petrecem timpul impreuna?
-Adica?
-Ce zici sa mergem la un film?
-Neah...
-Atunci... Un parc de distractii?
-Ce zici... Un restaurant chinezesc!
-Asa sa fie. Terminam cumparaturile si mergem. Iar la ora 17:30 ai programare la doctor.
-Of. Iar?
-Din nou. Trebuie sa verificam rana aia.
Eric ma ia in brate si isi aseaza o mana pe capul meu.
-Ma mir cum de i-ai lasat sa iti tunda din par. Inainte il lasai lung pana la fund. Acum abea daca trece de umeri.
-Cand va veni Bliss, imi voi pune extensii.
-De ce?
-Ea nu trebuie sa afle.
-Bine bine. Nu te mai uita asa la mine.
Bliss nu e genul de persoana care primeste o veste si trece peste...
Se va ingrijora si va face crize mai rau ca atunci cand a aflat ca i-am folosit una din pensulele ei de pictat pentru fardurile mele. Ce a fost atunci...
Dupa o alta runda de cumparaturi... A la Jessy, am dus bagajele acasa.
Cand sa iesim pe usa, mama lui Bliss ne intampina.
-Buna, copii!
-Sarut mana.
-Pot vorbi o clipa cu voi?
-Desigur.
O poftim in casa.
Aveam o senzatie ciudata.
-Ce mai faci Eric? Cum iti merge la lucru?
-Um. Pai. Bine.
-Jessy. Nu vrei sa imi faci o cafea, te rog?
-Imediat.
Doamna Cavandar si Eric au inceput o discutie aprinsa.
Cand m-am intors cei doi dadeau mana.
Cate s-au intamplat in 5 minute? Acum serios.
Fratele meu ma privea putin dezamagit.
-Am facut ceva gresit?
-Cat zahar ai pus in aia?
-Doua lingurite
-Ah. E bine.
Un mic zambet ii aparu in coltul gurii.
-Iti sparg ochelarii aia daca nu incetezi!
-Hai ca doar glumeam. Scuzati-ne doamna. Dar eu surioara mea mai mica vom lua masa impreuna.
-Sa aveti pofta. Deci ramane ca maine sa o ia?
-Da. O sa ii zic pe drum.
-Sa imi zici ce?
-Haide haide. Sa ne grabim. Poate lesini din cauza nemancatului.
Zis si facut. La restaurant am inceput sa rad ca o nebuna cand am primit orezul si betisoarele.
Eric mi-a stricat toata distractia doar spunandu-mi sa merg la doctor.

        ****
-Deci Jessy. Daca continui cu tratamentul si schimbi des acel pansament o sa te faci bine chiar inainte inceperii scolii.
-Dar... Eu nu pot sa schimb aia singura.
-Atunci te ajuta fratele tau.
-Ha. Gluma foarte buna, doctore.
-Ai grija sa nu te zgaltai, sa nu cazi, arunci. Te va lua ameteala, iar durerea se va accentua. Daca nu iti iei medicamentele la timp inevitabil o sa vezi in ceata si cel mai probabil sa lesini.
-Acum sunt de portelan?
-Cam asa. Practic trebuie sa stai cuminte, rezervata. Fara prostii.
-Am inteles!
Am plecat de acolo putin nervoasa. Fara aia, fara aia. Nu sunt chiar asa cuminte!
Mergeam de mana cu nesimtitul de oppa.
Era atent la orice altceva numai la mine nu.
Eu ii ziceam ca nu imi place tratamentul el ma trata cu indiferenta.
I-am trantit usa in nas si am mers in camera mea.
Am sarit in pat si am inceput sa suspin de durere.
"Sa nu te zgaltai, sa nu cazi, arunci!"
-Fir-ar sa fie! Aish. Doare doare doare!
Ah!!
Usa de la camera mea se tranteste de perete.
-Esti bine?
-Da. Nu am nimic.
Eric pufaie si pleaca la treaba lui.
-Of. Trebuie sa am grija...

        ***

-Ti-ai terminat bagajele? Dispera Eric din bucatarie.
-Da!
-Eu ma duc inainte! Pa!
-Stai ce?! Oppa! Nu pleca!
Usa de la intrare s-a inchis brutal.
-Perfect. Singura.
Fac ultimele pregatiri.
Idiotul a vrut sa mergem la bunica pentru trei zile. Si mi-a zis sa imi pun mai multe haine. Si bine ma ca ma lasi cu ditamai geamantanul.
Ma incalt repede. Iau trolerul si telefonul.
Ies din casa grabita.
Inchid usa cu cheia si ma intorc ca sa cobor.
Nasul meu face contact cu ceva tare.
Mark statea in fata mea cu privirea fixata pe mine.
Fac cativa pasi in spate.
-Buna.
-...
-Esti bine?
Ma lipesc de usa.
-De ce nu vorbesti cu mine?
-...
-Of. Haide. Nu avem timp.
Imi ia bagajul si pleca cu el la lift.
-Da-mi inapoi trolerul!
-Acum vorbesti? Vino dupa mine.
Nu am mai stat sa il ascult.
Am intrat in lift si m-am asezat in coltul opus lui.
Eric disparuse.
Mark imi facu semn sa ma urc in masina.
M-am sezat pe bancheta din spate. Ma uitam pe geam. Drumul pe care mergeam nu era spre bunica. Ci spre aeroport.
-Unde ma duci?!
-Acasa.
-Opreste!
Mark blocheaza usile.
Raman intepenita intr-un colt.
Odata ajunsi in aeroport, imi trimite bagajul in cala.
Ma prinde de mana si ma smuceste.
Ametesc si ma las usor pe vine.
-Scuze.
Arata biletele unei femei care nu a vazut in viata ei un catalog de moda si urcam in avion.
Ca idiotu... Ca altceva nu e... Ma impinge pe scaun, capul meu facand contact cu spatarul sacaunului.
Imi asez mana dreapta le spate si incerc sa nu plang. Acel pansament deja era imbibat cu sange si trebuia schimbat.
Ma scotocesc prin geanta si scot cele necesare.
Ma dau cat mai la geam cu putinta si imi umezesc o bucata de vata cu spirt.
Mark se aseaza langa mine.
-Ce tot faci?
-Nu e treaba ta.
-Lasa-ma sa vad.
-Lasa-ma!
Ma aplec ca sa ascund vata.
Parul imi cade pe fata, iar bandajul iese la iveala.
Cineva mi-l dezlipeste usor.
Vata dispare din mana.
-Da-mi un pansament nou.
Intind sfioasa pachetelul.
Mark mi-l prinde cu agrafele speciale si imi aranjeaza parul pe deasupra.
-Gata.
-Multumesc.
Strang totul si ma pun mai confortabil pe scaun.
La scurt timp adorm cu gandul la mama si tata.
Sunt trezita de un copilas care plangea.
Deschid ochii buimaca si ma uit imprejur.
Mark dormea si el.
Deschid telefonul si intru in galerie.
Privesc pozele cu noi de cand eram mici...
Somnul ma cuprinde din nou.
Telefonul ajunge pe genunchi.
Din nou femeia aia lipsita de stil apare cu cel mai galbejit zambet si ne anunta ca putem iesi din avion.
Ma ridic incet si cobor.
Imi recuperez bagajul si ma uit la "strainul" de langa mine.
-Haide. Te asteapta toata lumea.
Am mers pe jos pana la parcare. De acolo a luat dubita si m-a dus la apartament.
Seul... Ti-am dus dorul...
Cum ies din dubita sunt imbratisata de cineva. Recunosc cretul blond si ii raspund.
-Sa nu mai pleci niciodata fara sa ma anunti. De ce nu mi-ai raspuns la telefon?
De ce m-ai sunat inapoi? Si mesajele?!
Nu apuc sa zic nimic caci, iar ma imbratiseaza.
-Si mie mi-a fost dor de tine.
Zelo imi lasa un sarut pe frunte si isi impleticeste mana cu a mea.
-Haide.
Ma conduce in apartament.
-Jessy e acasa! Tipa el din toti plamanii.
O bubuitura se auzi dintr-o camera cu usa roz. Usa roz? Stai stai stai. Cate s-au intamplat si eu nu stiu?
Bliss iese de dupa ea val-vartej.
Il indeparteaza pe Zelo si sare pe mine.
Nu o vedeam clar. Eram ametita.
-Sa nu mai pleci fara sa spui!
-Asta i-am zis si eu! Copiatoareo!
-Tu taci. Esti bine? Te bat daca mai pleci!
Sunt sufocata cu imbratisarile ei.
-Bine bine. Gata. Ajunge. Am inteles.
-Jessy? Ce ai patit? Nu esti in apele tale.
-Sunt foarte bine.
Jackson iese si el din camera. Cum ma vede incepe sa strige.
-Jessy! Ce mai faci?
-Tu! Zic uitandu-ma urat.
Mark intra in apartament.
-Eu?
-Da! Tu! Sunt cu ochii pe tine. Daca nu ai fost tu si planul tau idiot...
Simt cum "strainul" imi pune mana pe umar.
-Nu merita.
Jackson se uita confuz la noi.
Jr, JB, BamBam, YoungJae si YugYeom apar din bucatarie.
Pot spune ca deja urasc sa fiu imbratisata.
Cel putin BamBam... M-a sufocat.
-Haid in camera ta! Zice Bliss nerabdatoare.
-De ce am sentimentul ca ai facut ceva?
-Eu? Nu... Bine bine. Tu ma cunosti. Normal ca am facut ceva.
Ce putea Bliss sa faca? Sa schimbe lenjeria? Nu. Sa stearga praful? Nu..
Ea a vopsit peretii in mov. Perfect.
Am si covor mov. Vaza mov. Tablou mov.
-Cat timp la dispozitie ai avut?
-Mult.
-Se vede...
-Iti place?
-Da. Dar am o intrebare.
-Ha?
-De ce sunt aici? De ce nu ai venit in tara?
-Pentru ca vom studia amandoua aici!
Vroiam sa sar de bucurie. Dar gandul ca voi ameti si voi lesina m-au facut sa ma rezum la un zambet si batut din palme.