𝐂𝐎𝐋𝐃 𝐀𝐒 𝐈𝐂𝐄 // Taeyong

𝐂𝐡𝐚𝐩𝐭𝐞𝐫 1

           
Trag de scaunul din plastic lăsând să scoată un hârâit iritant care se adăugă pe fundalul de sunete produse de studenții  care țipau , rădeau , cântau , vorbeau și tot așa mai departe...          
              "Ce enervant..." îmi spun în minte așezând deși mai mult aruncând tava cu mâncare pe masă și mă așez pe scaunul rece . Mă trag mai aproape de masă și încep să mă joc cu mâncarea din farfurie . Îmi pierise pofta de mâncare odată cu urletele profesorului de la ora trecută ... Domnul Kim este foarte aspru și se așteaptă să fim activi și să învățăm bine la ora lui , însă când pășești în sala de clasa și îi vezi fața.. parcă timpul se oprește în loc...
         Bineînțeles am întârziat la ora dânsului și am primit detenție iar după 50 de minute petrecute cu el in aceeași încăpere simt cum mi-a luat sufletul și dorința de a trăi...  Deodată simt o prezență caldă lângă mine așa că îmi ridic privirea . Odată cum fac contac vizual cu persoana de lângă mine simt cum mi-a mai crescut dorința de a trăi . Aceasta îmi zâmbește iar eu îi dau un zâmbet forțat înapoi .

- Prizonierul mânâncă singur ? Ce păcat!..Spune furând din farfuria mea o bucată de carne , apoi o mânca repede începând să râdă .

-Ya!!!... Rostesc tare și mă uit la aceasta cu o privire de "vrei să mori?!" ; Ai noroc că ești prietena mea...

               𝙃𝙬𝙖-𝙔𝙤𝙪𝙣𝙜...ca și semnificația numelui său , ea e frumoasa mea prietenă. E energica , frumoasă și destul de cunoscută pe aici spre deosebire de mine.. E ca... un 𝙘â𝙞𝙣𝙚 ...Mi-ar plăcea să am măcar un pic din energia ei.. Așa mi-ar fi mai ușor să supraviețuiesc în închisoarea asta plină de haos .

-Dacă spui tuu!..
          Spune aceasta mai mult fredonând acel "tu" lung iar la final chicotește ca un copil mic ;    -Oh! 𝙅𝙪𝙣𝙜! 
      Exclamă cu putere și strigă după băiatul înalt , făcând ca jumatate de cantină să se uite la aceasta . Eu am oftat ușor încercând să mănânc așa-zisa "mâncare" din tavă . Aceasta se așează la loc zâmbind  iar în fața noastră se așeaza 𝙅𝙪𝙣𝙜..

               𝙆𝙞𝙢 𝙟𝙪𝙣𝙜 𝙬𝙤𝙤... prietenul meu încă din copilărie și tot odată vecinul de la etajul 𝟒...locuiam in acelaș bloc când eram mici dar din păcate am fost nevoită să mă mut iar de atunci pierdusem legătura ...dar ne-am reîntâlnit întâmplator iar acum ne-am jurat sa nu ne mai pierdem unu pe altu...Poate că la început pare un băiat rau.. dar e foarte inteligent și agil.. avem multe amintiri de cand eram mici . E o persoana specială pentru mine... El e in anul 2 cu Hwa-Young cât timp eu eram în anul întâi . Hwa se mutase la facultate in acelaș timp cu mine așa că amândouă suntem noi pe aici .

-Ce faceți ? Spune acesta așezând tava pe masă uitându-se la noi cu o față caldă ;

-După cum vezi nu prea bine.. cineva a intrat in belele iar.. Acesta oftă când auzi ce spuse fata iar ea începu să râdă .

-Hey! Strig eu cu jumătate de gură cum ar zice alții ; Nu e amuzant...

-Tot domnul Kim? Spune acesta devenind serios ;

-Mhm.. Spun eu făcând o față de câine plouat lăsându-mi capul pe umărul lui Hwa;

-Ododo va fi bine ! Ia atitudinea de mamă protectoare și îmi mângâie capul ;

Chiar dacă nu o cunosc de foarte mult timp m-am atașat de ea... e ca mama pe care nu am avut-o lângă mine niciodată... ne cunoaște din clasa a-4a însă ea era cu un an mai mare de cât mine , iar apoi mă mutasem ca să urmes o școală și un liceu de arte.. Nu eram așa apropiate pe atunci însă recent ne-am apropiat tot mai mult .

-Mereu l-am urât pe tipul acela.. se simțea ca o veșnicie la ora lui.. parcă timpul se oprise în loc.. ; Incepu să vorbească cu gura plină sărindui cateva boabe de orez pe dinafară . Eu si cu Hwa începusem să râdem subtil . Aceasta luându-și iar rolul de mamă în primire ;

-Nu vorbi cu gura plină sau te vei îneca !

-Da mamă.. Spune băiatul înalt si arătos dându-i un zâmbet apoi se șterge la gura cu șervețelul așezat de langa tacâmuri ;

Îmi ridic capul de pe umărul lui Hwa și ne continuăm mâncarea . Ușile cantinei sunt lovite iar de acolo iese un șir de băieți . Odată cu intrarea băieților gălăgia de pe fundal aproape că dispăruse. Eu cu Hwa ne uităm una la alta iar apoi il privim pe jung nedumerite . Acesta lasă bețele jos și vorbește pe un ton normal ;

-Ei sunt un fel de "Gang" de "Bad boys" cum s-ar zice...recent s-a întâmplat un scandal mare iar de ceva timp privirile lor aduc tăcerea oamenilor cam peste tot în campus...;

Eu cu Hwa suntem noi pe aici și nu suntem la știre cu tot.. sau cel puțin eu.. Hwa are prieteni și din clasele mai mari .. sau mai bine zis admiratori.

-Oh..deci ei sunt.. Auzisem ceva zvonuri despre ei prin școală. Acum că îi văd chiar îmi dau o stare de speriat.. ;

Spune Hwa uitându-se intens la fețele lor . Unu dintre băieți observă cum privirea fetei sta lipita pe ei și începe să arunce priviri intense mesei noastre pe jumătate liberă . Se uită în ochii mei.. puteam să simt dezgustul din privirea lui...

-Pf.. ce clișeic... grămada de băieți răi fac liniște in sala in doar 3 secunde.. cine se cred ei ?... ; Spun eu continuând să mănânc din farfurie luându-mi privirea de la acel baiat.

-Ya! Nu spune asta! Dacă te aude?!
Spune Hwa dându-mi un cot in burtă ;

Puteam simți cum băiatul încă mă privește însă nu i-am dat importantă și mi-am continuat prânzul .

________________________________