𝐂𝐡𝐚𝐩𝐭𝐞𝐫 𝟓

83 8 2
                                    



Era sâmbăta dimineața . Razele soarelui dădeau târcoale în camera mea ... Fapt care pe mine mă enervează la maxim . Îmi deschid încet ochii care țintesc spre ceasul de pe birou indicând ora 09:34 . Îmi închid ochii și îmi bag capul în pernă pentru tura a2a de somn însă destinul părea să nu fie cu mine... telefonul începu să vibreze neîncetat . Normal aș ignora pentru că știu bine cine ar putea fi , însă sunetul neplăcut continua insistent și știam că nu am de ales . Îmi întind mana spre telefon și răspund .

-Ce vrei?... ;Răspund eu iritată iar apoi aud un oftat care îmi zgârie urechile . Bineînțeles era Hwa...

-Ya..ai de gând să lipsești de la antrenamente ??

-Ma doare tot corpul...dacă o să mă ridic din pat îmi e teamă că o să mă lase genunchii.... ;Spun e smiorcăindu-mă și învârtindu-mă prin pat .

-Sunt în fața ușii tale.

-...Ce?-

-Ce? ; îmi raspunde fata . Puteam să simt rânjetul ascuns de după telefon ...

Mă ridic din pat în grabă și fug către ușa . Trec prin living începând să strâng sticle goale de băutura lăsate cel mai probabil de mama . Desigur verific dacă nu e acasă...însă ca de obicei singura companie ar fi păianjenii din colțul camerei . Arunc sticlele iar apoi merg să deschid ușa .

-Waa..ți-a luat doar 3 minute să o deschizi... asta e un nou record ! ;Se uită la mine zâmbindu-mi cu buzele ei colorate intr-o nuanță de roșu aprins apoi îmi dau ochii peste cap lăsând-o să intre în casă așezându-se pe canapeaua din living lăsându-și geanta de sport să pice pe jos cu grija .

-O sa fiu gata în 15 minute... dacă vrei ceva de ronțăit probabil mai sunt ceva gustări de cand ai fost aici ultima dată..

-Asta nu a fost acum o săptămâna?-...Apreciez gestul dar o sa zic pas... ; Se uită puțin dezgustată iar eu oftez ușor

-Dacă zici tu...

Merg în camera mea luând niște pantaloni scurți și un tricou mai larg . Îmi iau geanta obijnuită începând să bag niște haine de schimb . Îmi leg parul într-o coada de cal fără să îl pieptăn . Mă întorc la Hwa făcându-i semn ca să plecam . Dă din cap aprobând apoi își ia geanta ieșind din casă, pornind către mașina ei . Încui ușa apoi intru în mașina , așezându-mă în locul de lângă șofer .

Hwa chiar dacă nu vine dintr-o familie chiar bună pe partea mentală , au o stare financiară chiar foarte bună...nu pot să mint...

Odată ajunse în fața clădirii intrăm în sala
răcoroasă . Însă ne oprim în pragul ușii fiind acompaniate de Jung și Taeyong , aruncându-și cuvinte reci . Ce zi minunata de sâmbăta... Strâmb din nas fiind puțin scârbită de scena care se repetă mai mereu în zilele cu antrenamente ,dar uneori mă simțeam ca și cum aș privi un film cu proști pe gratis împreună cu Hwa . Formam o "echipa" de aproape o săptămâna, iar fiecare ora de antrenamente pare o scenă de comedie nereușită... Simt o că o sa obosesc psihic mai mult de cât fizic...

Eu și cu Hwa intrăm în sală însă băieții nu păreau că o să ne acorde atenție prea curând . Hwa își dă ochii peste cap făcând niște pași mai în față, iar atunci tușește zgomotos pentru a se subînțelege că ne aflăm în sala .

-El a început !
-El a început !
Cei 2 băieți strigă deodată arătând cu degetele unul spre celălalt . Cât de copilăresc...

-Ya! Până când o să abordați atitudinea asta de copii ?! Credeți că sunteți în clasa A4-a ?!!?;

Striga Hwa luând atitudinea de mamă a grupului . Ochii ei păreau mai mult decât furioși.. puteai simți focul pe care îl emană doar simțindu-i carisma . La strigatul ei băieții au rămas silențioși aruncându-și din când în când niște fețe scârbite sau tachinându-se pe ascuns în timpul antrenamentului .

________________________________

După 2 ore de antrenamente toți eram epuizați fizic . Hwa și Jung au plecat primii spunând că vor să petreacă niște timp liber împreună . Între timp eu stateam pe banca umezită de lemn din sală așteptând ca Taeyong să iasă din vestiar pentru a putea să îl folosesc și eu . Uneori apa caldă de acasă nu e funcțională mereu , de aceea prefer să fac un duș aici, chiar dacă nu pot să zic ca e tocmai o plăcere să îl folosesc..dar e mai fresh de cât să miroși a transpirație în tot metroul ca homeless-ii din jur . Trecuse 20 de minute și deja mă plictisisem să astept iar răbdarea mea îmi ajunse deja la marginea paharului . " Cât naiba îi ia să își pună un pantalon și un tricou?! " Intru în vestiar deschizând cu putere ușa fără nerușinare .

-YA! Cât ai de gand să!-....

Rămân puțin șocată când dau ochii de un Taeyong cu parul umed și la bustul gol , fiind pregătit să își pună tricoul pe el însă rămâne blocat și acesta la atacul meu surpriză " Se pare că nu sunt singura care face duș aici..." .

-NU ȘTI SĂ BAȚI LA UȘĂ??

-Wa... ; îmi ridic mâna începând să măsor de la distanță abdomenul bine facut, iar de pectorali să nu mai vorbim...cred că sunt mai mari de cât pieptul meu . Nu pot să mint, e o imagine chiar plăcută...

-Ce f-faci?! ; Băiatul se bâlbâie acoperindu-și pieptul cu mainile ca o fetița ,făcând câțiva pași mai în spate . O culoare rozalie începând să îi apară în obraji.

-Ya, de ce te ascunzi ? Pot să îi ating ? ; Spun eu fără rușine apropiîndu-mă de acesta mai tare, îndreptându-mi mainile spre pieptul său .

- Ieși!! Acum!! ; Îmi pune mainile mele la pieptul iar apoi mă întoarce cu fața spre ușă împingându-mă spre aceasta .

-Nu fi rușinos ! E chiar plăcut!!

________________________________

________________________________

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Aug 22, 2020 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

𝐂𝐎𝐋𝐃 𝐀𝐒 𝐈𝐂𝐄  // Taeyong Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum