𝐂𝐎𝐋𝐃 𝐀𝐒 𝐈𝐂𝐄 // Taeyong

𝐂𝐡𝐚𝐩𝐭𝐞𝐫 2

   Sala rece era umplută de ceasul care ticăie . Stăteam cu privirea fixată pe domnul Kim care din nefericire era și supraveghetorul sălii de detenție . Eram numa 3 persoane în sală.. eu și încă 2 băieți . Mi-am mutat privirea către cei doi care stau cu 2 rânduri mai în față, eu fiind în ultima bancă . Unu dintre ei rupea o foaie de hârtie care a acoperit cu ușurință  sunetul produs de ceas, începând să facă avioane de hârtie . Ei bine.. ce ai putea face mai interesant ?În schimb băiatul celălalt cu parul negru și șuvițe blonde îl privea pe domnul Kim cu dispreț.. nu îl judec.. împărțim aceeași ură.. însă băieții îmi par destul de cunoscuți.. Un lovit în masă îmi tulbură gândurile . Domnul kim lovise catedra și strigă către baiatul cu păr brunet :

-Ce crezi că faci ,Wong Yuk-hei?!
            Băiatul brunet aruncase deja avionul de hârtie care ajunse la picioarele domnului Kim.

     -Ce vi se pare că fac, Domnule Kim? Spuse băiatul rânjind la final .

    -Nu întrece limita ,Lucas..
        Baiatul cu șuvițe blonde îi spuse calm și rece prietenului său închizându-și ochii apoi își lasă lent capul pe spate . Brunetul își dăduse ochii peste cap lăsând un "Tsk" mic să iasă pe gură.

Priveam șcena de parcă eram la cinema.. la un film cu adolescenți la liceu care au intrat în belele... pe alta parte simțeam cum rotițele mele se mișcă încetul cu încetul, iar apoi beculețul mi se aprinde . Băieții cu care trebuie să împart răcoarea din această sală sunt băieții de la cantină .

   -Exact Wong Yuk-hei! De ce nu poți fi liniștit ca și Mark? Exclamă domnul Kim.
      Băiatul brunet doar oftă continuând să facă avionașe de hârtie .

______________________________

După 2 ore petrecute în sala friguroasă care au părut ca ani, însfarsit am scăpat . Măresc pasul către ieșirea din facultate iar la primul pas cu asfaltul din partea opusa a facultății îmi întind mainile în sus pentru a-mi pocni oasele amorțite. Scot un zâmbet mic și îmi scot căștile verificând notificările din telefon . Oftez văzând o tonă de la Jung și Hwa apoi îmi pornesc muzica din playlist și plec  spre stația de autobuz . Mă așez pe banca goală care era rece , făcută din metal ,puțin ruginită pe la colțuri și umezită . Mă uitam în față văzând cum petalele din flori de cireș , bătute de vântul blând ,dansează din spatele meu lăsându-se încet în jos către picioarele mele care se mișcau pe ridmul muzicii din căști . Simt cum se pune o presiune pe partea opusă a băncii iar picioarele mele se opresc.. un băiat cu parul alb se așeza în partea opusă... Era baiatul care privea cu ură spre masa noastră.. Stătea cu căștile în urechi și se uita la mine . Ne priveam în ochi și nu spuneam nimic..privirea lui era caldă..opusă față de ce-a de la prânz...ce tip de persoană este ?..

   -Ai de gând să te uiți la mine așa toată ziua??
            Spuse baiatul dându-și jos o cască din ureche.. îl puteam auzi pe fundalul muzicii din urechile mele însă m-am prefăcut că nu l-am auzit și mi-am mutat capul spre partea în care ar trebui să vină autobuzul .
    -Nu m-a auzit?hm... Baiatul își puse casca înapoi și începu să navigheze pe telefon.
     Ce caută el aici?...orele s-au terminat de mult... Autobuzul albastru se opri în stația sa iar câțiva oameni coboară din el. Eu și Baiatul bine făcut cu părul alb ne-am ridicat deodată . M-am uitat rapid la el cand am vazut că s-a ridicat apoi am fugit spre ușa din față ca să nu fiu nevoită să urc deodată cu el...Îmi validez  abonamentul de transport în comun și ocup un loc de o personă în spate . Băiatul cu păr alb se așeza pe la mijlocul autobuzului . Băiatul coborâse după 3 stații iar eu am mers cu autobuzul până la capăt..

Am coborât din autobuz și m-am îndreptat spre aleea goală și liniștită.. stăteam intr-o parte mai săracă a orașului.. Nu aveam tocmai ce-a mai bună stare financiară . Mama e o damă de companie..iar eu..eu sunt un copil nedorit..un copil făcut pentru alocație cum ar spune unii... Nu știu nimic legat de tata.. nici nu știu dacă aș putea să îl numesc așa..nu cred ca am fost sortită să am părinți...am fost sortită să aduc un anumit buget pe o durată anume  unei persoane egoiste care nu știe ce înseamna munca ..munca bine meritată... în schimb cunoaște toate băuturile spirtoase ca pe copii ei și poate citii buzunarul unei persoane cum ai bate din palme...După ce am împlinit 18 ani iar alocația mea se terminase persona ceea cu sânge rece pe care sunt nevoită să o numesc "mamă" a început să mă trateze cu indiferență și dezgust..
                 Mama l-a cunoscut pe tata în China când avuse 16 ani.. iar după am apărut eu ...dupa 4 ani ne-am mutat în Coreea , mama fiind de origine coreeană..
         Așa am crescut eu.. Nam-kyung ...la 18 ani încă stau cu mama mea egoistă din milă...în câteva zile voi împlini 19..iar în momentul acela voi părăsi casa asta veche..plină cu praf și pânze de păianjeni..nu voi mai arăta milă unei persoane cu acest tip de sânge...
Am întrat în casă..ca de obicei eram singură , mama fiind probabil prin cluburi sau hoteluri.. Am scăpat un mic oftat și m-am dus în Bucătărie . Am deschis frigiderul care lasă un scârțâit iritant și micul beculeț începu să pâlpâie , însă nu era nimic... ca de obicei... Mi-am pus intr-o cană apă de la robinet și am dat-o repede pe gat . Am mers în camera mea și mi-am luat "uniforma" . Mai exact o geacă oversize cu mâneci din mătase și o glugă dintr-un material de trening . Pe spate era desenat un dragon cu niște inscripți în chineză. Era semnul micului nostru "club" cum ar veni..toți avem acelaș tip de geacă. Eu și cu Jung suntem de origine chineză și ne-am alăturat clubului prin adoleșcență când ne-am reîntâlnit ,însă asta este o altă poveste . Hwa s-a alăturat recent . Chiar dacă nu e de aceeași origine cu noi a fost acceptată in club.
                Zis și făcut am pornit spre club. Era deja 22:47 iar eu mergeam pe străzile întunecate ale Seoulu-lui . Clubul nu era departe așa că mereu îmi pun căștile și o iau cu pe josu . Dupa în jur de 25 de minute de mers am ajuns în cartierul respectiv. Era un cartier cu multe magazine de mâncare asiatică și câteva săli de karaoke . Pe sus unde se aflau stâlpii de lumina erau agățate felinare cu inscripții de diferite limbi din zone asiatice . E un cartier destul de plăcut și liniștit . Însă clubul nostru nu e chiar ceea ce pare ...în spatele clubului sunt câteva încăperi . În încăperile respective din când în când sunt ținute concursuri de poker pe sume mari , care variază de la bani la oameni...Nu sunt tocmai de-acord.. însă asta nu ține de mine . Eu cu Jung ,Hwa și încă câteva persoane ne ocupăm să aflăm informații despre anumite persoane variând în funcție de suma oferită . Ca niște "spioni" aș putea spune... probabil că nici clubul nu ar merita numele de "Club"..poate "mafie"? Sună cam exagerat totuși.....