O vedeam în fiecare zi. Se strecura printre oameni și obiecte. Mă privea trist și avea o înfățișare hidoasă, cu răni adânci și vineții pe chip. Dar noaptea nu se arăta.
Dar într-o noapte de vară, o lumină ciudată m-a trezit. Era ea. Mi-a spus că sunt frumoasă. Deși eram speriata, obrajii mi-au luat foc de emoție. Poate că și ea fusese frumoasă înainte de acele cicatrici. Am mințit-o, i-am zis că și ea. A râs. Oare și spiritele suferă? Cu toate că sunt atât de libere, fără griji pământene?
Am vorbit toată noaptea. Nu mai știu ce, dar mă simțeam singură, iar ea înțelegea. Un bărbat a omorât-o. Nu mi-a explicat cine și de ce, ci doar că a înjunghiat-o. Atunci am observat că pieptul îi era pătat de sânge uscat.
- Noi rămânem pe veci cu înfățișarea dinaintea morții. mi-a zis.
- Cum te numeai? am întrebat-o.
- Amelia.
I-am rostit numele, dorind să o readuc la viață, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Însă, de atunci am devenit cele mai bune prietene.
Ea iubea oamenii și animalele, și plantele, totul. Eu nu iubeam nimic. Totuși, eram vie, pe când ea nu. Nu meritam să trăiesc, nu aveam ce să arăt lumii, dar ea știa atât de multe despre artă, istorie, geografie.
CITEȘTI
Fantoma care iubea oamenii
Truyện NgắnAmelia este o altfel de fantomă. Știe multe lucruri despre diverse subiecte și iubește tot ce o înconjoară. Amy este cea care o descoperă și îi promite că va face tot ce poate pentru a-i oferi un trup. Va reuși ea să-și ducă promisiunea până la capă...
