Roger

12 2 0
                                    

         Roger era de aceeași vârstă cu mine, 17 ani și locuia în cealaltă parte a orașului. Pentru că trebuia să dau ceva la rândul meu, dorința lui a fost o întâlnire. Nu una romantică cu flori și ciocolată, ci doar amicală. Am mers la o cofetărie, pentru că ultima lui dorință era să mănânce eclere. Bineînțeles că a trebuit să plătesc, pentru că el nu avea deloc bani, iar hainele îi erau rupte pe alocuri. Mi-a povestit toată viața lui care a constat numai în insulte și bătăi. Tatăl lui era alcoolic, iar mama lui murise în urmă cu șapte ani. Nu avea prieteni, pentru că nu avea încredere în oameni și nici timp de distracție. Muncea part-time în tot felul de baruri dubioase pentru a se întreține pe el și pe tatăl său care rămăsese șomer de câteva luni și vindea lucruri din casă pentru a-și cumpăra alcool. M-au înduioșat spusele lui. Mi-a spus că povestea lui este destul de comună, dar nu este capabil să-i ajute întrucât nici pe el însuși nu se putea salva.
          - Mulți iau această decizie pentru că sunt hărțuiți sau pentru că au inima frântă, dar eu am luptat întotdeauna, iar singura mea dorință a fost să trăiesc, deși nu aveam  pe nimeni.
            Am izbucnit în lacrimi și am suportat cu greu impulsului de a-l ajuta cumva să o ia de la capăt. Doar îi făcusem o promisiune Ameliei și nu puteam s-o încalc.
           - Amy, mulțumesc că m-ai ascultat! mi-a zis el în timp ce cumpăram lumânări pentru ritual.

Fantoma care iubea oamenii Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum