Profa de biologie

Capitolul 1

      24 de ani e vârsta la care nu mulți sunt realizați din punct de vedere profesional. Ei bine... eu sunt.

      Am absolvit Facultatea de biologie la Viena, mi-am dat masterul, am făcut cursurile de psihopedagogie, am terminat concursul de titularizare. Trebuia să devin suplinitoare, chestie pe care mi-a aranjat-o tata, am devenit direct profesoară. Muncesc din greu să n-o dau în bară, deși e inevitabil, cu toții facem greșeli. Am muncit mult pentru acest post. Părinții mei au lucrat zeci de ore suplimentare pentru a nu simții lipsa niciunui obiect necesar îndeplinirii visului meu. Datorez totul familiei mele. Tata este doctor, mama avocat. Suntem destul de înstăriți financiar și la fel de uniți ca familie. Fiind singură la părinți, ai mei au făcut și încă fac tot posibilul să nu-mi lipsească nimic. Până să plec la facultate am locuit în Manchester, orașul copilăriei mele la care mă voi întoarce cu drag cu fiecare ocazie. Este orașul amintirilor de neuitat și a prietenilor pe viață. De 2 săptămâni locuiesc în centrul orașului Liverpool într-un apartament destul de luxos, pentru a mă acomoda cu împrejurimile mediului unde o să-mi petrec ținerețea, probabil și bătrânețea. O să predau la o un liceu destul de cunoscut prin zonă. "Pierce Bush Highschool". Un liceu ai căror copii, părinții sunt putrezi de bogați.
Sunt pusă la punct cu tot ce e de știut despre locul meu de muncă. Vreau să fac impresie bună și să o și păstrez. Am planificat viitorul. Sunt concentrată pe îmbunătățirea mea în plan profesional.
Părinții mei mereu m-au sfătuit să îmi caut o persoană care-mi să-mi fie alături nu doar sufletește, ci și trupește. Un bărbat, un protector, un om drag aproape de care să mă îndeplinesc și pe plan sentimental. Ultimă oară când m-am îndrăgostit eram gata să abandonez liceul. Eram gata să las tot și să fug cu el. Eram o puștoaică înnebunită după tipul care simțeam că mă iubește. Prea încăpățânată să ascult de părinți sau de oricine altcineva. Mi-am dat seama că totul e greșit și că în primul rând el era tipul greșit. La o ceartă mai aprinsă m-a pocnit de nu m-am văzut. Atunci am deschis ochii și urechile. Am reaprins motorașul creierului care era pe moarte din cauza lui, din cauza faptului că m-am dedicat lui, lăsându-mă pe mine, abandonându-mi visul. Eram dispusă să locuiesc "nicăieri" și să fiu "nimeni" pentru el. De atunci mă feresc de orice relație în care sunt incluși bărbați dubioși sau ale căror fapte, idei sau discuții nu sunt comune sau apropiate de ale mele. Pot face multe lucruri în același timp, dar lucrurile să fie din același domeniu.

      Niciodată nu amestecați dragostea cu profesia. Nu se mulează, cel puțin nu la mine.
      O să vină timpul când o să-mi construiesc o familie cu bărbatul potrivit mie, cu bărbatul păstrat mie de Cel de sus. Sunt tânără și merg pe premiza "Ce-i al meu e pus de-o parte. "

      Eu, Walker Nathalia Raven, păr șaten și lung, ochi negri și buze pline, sunt gata pentru ce mi-a pregătit viața.
Stau dreaptă, niciodată capul plecat, mereu să-mi impun punctul de vedere, niciodată să nu mă las neîndreptățită de nimeni și nimic. Nu calc pe cadavre, le dau la o parte.