Profa de biologie

Capitolul 2

      9 Septembrie

      6:00. Sus, Nathalia, azi e "ziua ta".
Cada e pregătită pentru o baie relaxantă. Gelul de duș vanilat mă răsfață ca întotdeauna. Corpul mi-e acoperit de spuma care-mi face pielea catifelată și hidratantă. Îmi înfășor trupul intr-un prosop alb și pufos.

      7:15. Părul și machiajul îmi sunt impecabile. Coc voluminos mai jos de creștet Buzele-mi sunt răsfățate de un ruj nuanța grena. Rimelul negru îmi alungește genele lungi și dese și-mi scoate în evidență ochii ca două cărbune stinse. Îmi conturez obrajii cu bronzer și trec la a mă îmbrăca.
Cămașa albă, fără guler mă arată pură și matură. Fusta vișinie, până la genunchi și mulată subtil, îmi arată formele finuțe. Pantofii stiletto, albi, cu toc de 8 cm, îmi completează perfect ținuta. Niciodată nu m-am simțit mai femeie decât o fac acum. Sunt o femeie în toată puterea cuvântului. Îmi așez sacoul de aceeași culoare cu fusta, pe umeri. Îmi iau geanta de culoare alb-mat de mărime medie și cobor.
       Cu o apăsare de buton, îmi deschid mașina albă Mazda 2, urc, mă fac comodă și pornesc la drum.
       Liceul e la 1,5 km distanță de apartamentul meu.
       Dacă n-o să mă descurc ? Dacă o să am conflicte cu ceilalți angajați ?
       Nu fii puștoaică, Nath, ești perfectă pentru asta.
       Trag aer în piept. "Pierce Bush Highschool". Mare, evidențiat cu litere aurii.
Locul unde se ține "Prima zi de școală" este spațios, amenajat cu sute de scaune.

      — Trebuie să fii Walker Nathalia Raven, nu ?

      — Chiar eu. Zâmbesc larg. Bună ziua !

      — Pierce Christina, directoarea școlii ! Îmi zâmbește cald, are dantura albă și perfectă. O femeie pe la vreo 40 și ceva de ani. Brunetă, înaltă, cu gust îmbrăcată. Rochia neagră până la genunchi, în cloș, îi pune ochii albaștri în evidență. O femeie superbă.

     — Încântată, doamnă directoare, arătați superb.

     — Ești superbă, Nathalia, am auzit multe cuvinte lăudabile despre tine. Ești minunată, sunt sigură că o să ne înțelegem minunat.

     — Vă mulțumesc din suflet, sunt foarte emoționată și încântată. Mă bucur că mă aflu aici. Simt că înfloresc cu fiecare zâmbet pe care mi-l oferă cea mai importantă persoană din această instituție.

     — Pe aici, draga mea, să îți prezint liceul și  apoi viitorii colegi de serviciu. Mai sunt 30 de minute și elevii vor începe să vină. Abia aștept să ți-l prezint pe fiul meu, este un tânăr excepțional.

       — Aștept cu nerăbdare. Eman fericire prin toți porii. Mă simt ca la prima întâlnire.

       Intrăm în instituție: parterul este înzestrat cu un coridor imens, alb. Pășim în câteva clase care sunt superbe și luminoase, curate și în același timp pline de viață. Panourile cu desene sunt divine. Îmi imaginez sălile pline cu elevi de toate vârstele.

       — Cancelaria este la primul etaj, Nathalia. Cum ți se pare totul până acum ?

       — N-am călcat niciodată într-o școală drept profesor. Totul e minunat, mai frumos decât mi-am imaginat.

       — Mă bucur că îți place, sper să te acomodezi cât mai repede cu putință. Am planuri mari pentru tine.

       — Vă mulțumesc pentru încrederea acordată, doamnă directoare. Vă sunt recunoscătoare pentru tot.

       — Spune-mi Christina când suntem singure, renunță la formalități.

       — Am înțeles. Sunt de o jumătate de oră aici și deja mă tutuiesc cu directoarea. Și eu care ziceam că nu pot mai mult.