☼︎𝙾𝚞𝚛 𝚍𝚎𝚜𝚝𝚒𝚗𝚢.☼︎

1.

~Jessica's pov~

Era o zi minunată, una dintre zilele în care te trezești plin de energie, având în vedere că plecarea, în sfarșit, era aproape.
Încă mai știu nopțile albe petrecute cu prietenele mele, povestind și glumind, despre cum ne-am vedea într-un viitor apropiat.
Visul nostru..
Pot spune că visul nostru ne-a adus la înțelegere, răbdare, efort și în special la iubirea de sine.
Visul nostru ne-a întors la 360° spre altă perspectivă și nu regret nici-un minut din acești ani.
Era o dimineață de vară, lumina îmi înconjura camera obligandu-mă să-mi deschid ochii.
Urăsc lumina, urăsc căldura, mă trezesc cu greu în fiecare dimineață, pe lângă asta realizez că este ziua plecării, iar eu habar n-am ce să-mi bag în valiză.
Este foarte târziu, ca de obicei am stat trează pentru a mă uita la seriale.
Aș vrea să schimb această parte dar se poate spune că este o rutină, iar cum se zice, obiceiurile nu dispar.
Mă mai întind în pat iar înconjurată de gânduri mă trezesc la realitate auzind telefonul sunând.
- Făă, te-ai trezit?- zise Selina, prietena mea.
- Da mă, lasă-mă, ce vrei?- zic eu destul de nervoasă.
- Aolo, se vede că acuma te-ai ridicat din pat, lasă nervii și pregătește-te, ne vedem în 2 ore la aer- îi închid în nas neavând chef de vorbă.
Adaugă draga mea Selina un "mm" pe whatsapp, sunt o dulce, știu.
Între timp ajung la aeroport, Selina și Ana sunt conștiente de trauma mea legată de avion.
12 ore, închisă într-un avion, 12 ore în care viața mea nu mai este în mâinile mele.
Gândurile ma aduc la o stare de panică și doar simt cum spatele meu se rupe
- Făă, ai ajuns, doamne că te așteptam aici de o oră - spuse Ana
- Doamne ce m-ai speriat fată, nu mai sării așa pe oameni, jesus - spun eu punându-mi mâna pe spate de la durere
- Aoleo, ești sensibilă așa dintr-o dată - zise Ana
Eu încă nervoasă îmi dau ochii peste cap și zic
- Unde-i fă Selina, întârziem
- E acolo pe scaun, se uită la serial.. m-a ignorat până acuma... bine că ai ajuns - zise Ana iar eu adaug un
- Tipic Selina
Mă uit către Ana și doar dintr-o privire ne-am înțeles, fugim repede în spatele
Selinei și îi ridicăm scaunul, mamă ce zbor și-a luat
Eu și Ana începem să râdem totuși Selina nu pare a fi amuzată deloc, privirea ei de satana ne dă de înțeles că trebuie să fugim.
- ANA, RUN - spun eu amuzată de toata situația, m-am pișat pe mine de râs cum fugea după noi, lumea se uita speriată.
Suntem noi este normal, să ne audă toți.
Fug repede și mă ascund după valiza mea mare, Selina încercând să-mi tragă una, mă arunc pe valiză și ea râzând începe să mă care prin tot aereoportul.
- Înceteazăăă, ajutorrrrrrrrrr- zic eu speriată că de data asta o să-mi iau eu zboru
- Da? Îți place? Mai vrei o tură?- spune ea cu zâmbetul pe buze
- Du-te și după Ana ce tot vrei de la mine, dă-mi liniște.. abia m-am trezit.. - zic eu încercând să caut o scuză
- Te-ai trezit acu 3 ore, totuși ai dreptate, m-ai plictisit - spune lăsând valiza iar eu pic pe spate
Repede scoate telefonul și începe să-mi facă poze
- Bă ce faci poze măă, las că vezi tu - zic eu, aruncând valiza spre ea.
Fuge și se duce la Ana
- Bă Ano, vrei și tu să zbori? - nici bine nu a terminat de zis propoziția că vine paznicul
- Ce faceți mă aici, vi se pare parc de distracții?
- Păi da, nu vi-e rușine să faceți galagie pe aici?- zic eu catre Ana și Selina.
N-am să uit privirea lor, măcar am la ce să mă gândesc ca să nu mai fiu speriată de avion.
Nu au pățit nimic, am dat valizele și am intrat in avion, bine că avem locuri una lângă alta.
- Bă mi-e frică, Ana.. Selina.. - zic eu uitându-mă pe geam
- Taci dracu și lasă-mă să mă uit la serial, nu te mai uita atât pe geam, uite-te la mine" - zise Selina
- Și ce vrei sa mă uit 12 ore la tine? - zic
Ea dă din cap
- hai mă Jess, bea ceva poate îți revii - zice Ana
- Măcar ție îți pasă.. mersi Ano - o îmbrățișez și adorm cu capul pe umărul ei.

~Pov's Selina~
În sfârșit a adormit proasta asta, n-o mai suportam, ce atâta frică, dacă murim aia e.
Mă uit către Ana și o întreb
- încă nu ți-o paralizat umărul?
Ana: Ba da, ajută-mă, nu pot să mă misc
- Stai nu te mișca, ai machiajele la tine?- zic râzând
Ana: Normal frate da nu vezi ce față am fără? Ce vrei să faci mor
- Ia dă-mi eyeliner-ul puțin
Ana: Bine stai să-l caut cu cealaltă mână .
Încep să-i desenez o pulă pe față, iar după sprancenele
Ana: mooor, ești nebună bă, dacă se trezește suntem amin
-Tu taci acolo, asta nu se trezește nici dacă pică avionu.
Ana: mai ai mult? Cred că paralizez pe bune
- Stai, gata, ia uite ce frumoasă e
Am început să râdem amândouă ca proastele.