☼︎𝙾𝚞𝚛 𝚍𝚎𝚜𝚝𝚒𝚗𝚢.☼︎

59

Jessica pov's

- deci?

Ana: de ce am ieșit și noi din mașină? 

YeonJin: Problema este alta acuma.- zise uitându-se la noi, apoi schimbând privirea spre o persoană din spatele nostru, aparent.

Curioase ne întoarcem să vedem cu cine vorbea, era o femeie în vârstă, poate chiar era așa cum zicea YeonJin, respectiva femeie putea fi maică-sa, dar niciodată să n-ai încredere în nimeni.

Ana: Buna seară!- zise politicos urmat de un: Sunteți mama lui YeonJin?- terminând cu o plecaciune în formă de respect.

- YeonJin, este maică-ta?- zis uităndu-mă la privirea ei, observ lumea de prea mult timp, imposibil să nu-mi dau seama dacă minte sau nu.

?: Ce?- zise prinsă privire-n privire cu YeonJin, care aparent nu zicea nimic.

Ana: Ce se întâmplă aici?- zise șocată, bine, într-un mod destul de fals, amândouă deja știam în ce ne-am băgat, dar o regulă super importantă e să nu arați nimănui slăbiciunile tale, râmăi tăcut și misterios, nimeni nu te va rănii.

YeonJin: Da! ea e mama mea!- zise destul de serioasă, ducându-se lângă ea pentru orice eventualitate. 

Privirea ei nu mi-o spunea corect, prea fals, prea improvizat.

Mă uit către Ana puțin dezamăgită, oftez și îmi întorc privirea spre YeonJin, zicând: YeonJin, mi se pare că am fost destul de sinceră mereu cu tine, de ce ne minți?

Ana: Exact, nu înțeleg cum ai atât tupeu având în vedere că e evident că ai alte intenții, nu ne-am născut ieri.

YeonJin: Voi nu știti nimic, nu aveți dreptul să comentați.

- Oh, ai prins tupeu așa dintr-o dată?- zis începând să mă enevez

Ana: Lasă Jessica, degeaba, hai să plecăm de aici.- zise luându-mă de mână.

- Tu chiar crezi că ne vor lăsa să plecăm?- zic razând

Ana: Ă, da?

- Simte-te ca-n filme aici, vor ceva de la bts, mi se pare logic.

YeonJin: Ce fată deșteaptă avem noi aici- zise venind tot mai aproape de mine.

- Stai departe, nu de alta dar nu vreau să te rănesc.

Ana: Mă gândesc prin câte am trecut împreună, și ne tradezi așa?

YeonJin: N-am de ales- zise dând din mâini, urmat de intrarea multor băieți mascați.

- Eram sigură!- zic râzând cu lacrimi, continuând cu: Ana, ți-am zi să te simți ca n filme!!! Acuma urmează să ne legați de ceva scaune sau chiar să ne loviți, să leșinăm iar după să așteptăm să vină salvarea, aceea find bts.
Până când o să ne pierdem cunoștințele și o să ne trezim în spital!!- zic razand și mai tare

YeonJin: Nu voiam să fie atât de tragic, dar dacă trebuie, de ce nu?- zise venind iară spre mine, zâmbind total fals.

- Ți-am mai zis să stai departe- zic ducandu-ma spre ea

YeonJin: sau ce? Vrei să-mi faci ceva?- zise dându-mi semne să mă calmez

Mă uit în jur și zic: ah, de asta ai tu așa tupeu ugh, și eu m-aș simții în siguranță știind că sunt 10 băieți mai puternici decât 2 fete amarate ca și noi.
Dar din pacate nu e cazul, vă băgăm pe toți în pământ dacă vă atingeti de noi o singură dată.

YeonJin: da, sigur. Nu e vorba despre bătaie aici, vreau ca voi să vă despărțiți.
Ana se va duce cu restul, iar tu vei rămâne cu mine, ești prea interesantă ca să te las cu ei- zise râzând, apropiandu-se de parul meu, mângâiandu ma.