No way, my friend

First meet

Nina point of view

Well, nu ştiu cum să încep.. numele meu este Nina, Nina Jones serios Nina, nu eşti agentul Bond, am 17 ani, înălțime medie, ochi verzi, multă speranță şi multe visuri. Am o familie fericită, nu ştiu ce m-aş face fără mama şi sora mea, nu mi-aş vedea trecutul, prezentul sau viitorul fără ele. Azi 10.12, mor de somn, dar trebuie să mă trezesc, pentru că am şcoală. Yey.

-Nina, trezeşte-te! zice mama mea nervoasă din tocul uşii.

Nu-i răspund, dar nici după un minut mă trezesc cu Miranda mai nervoasă decât mă aşteptam, care ia pătura de pe mine.

-Miranda, lasă-mă să dorm! zic eu cu o voce răguşită.

- Nina, jur că dacă-mi mai zici aşa deseară nu vii cu mine.
Ha, ştiam eu că asta o s-o enerveze .

În cele din urmă mă ridic din pat, şi după ce mi-am făcut rutina de "dimineață", am plecat. Nu-i chiar dimineață la 11, Nina.

Oh, mai taci subconştient, tembel. Am ajuns în fața blocului, unde cel mai bun prieten al meu, Ian, mă aştepta.

-Neața piticot! zice acesta cu un zâmbet ce merită scos cu un cleşte. Nenorocitul.

- Neața', a da, şi pitică-i mama ta, pe care apropo, o respect!

Acesta nu mai râspunde, dar în schimb îşi dă ochii peste cap. Jur, într-o zi, am să-l omor.

- Nu-ți mai da ochii ăia aşa, dacă nu vrei să rămâi fără ei! zic eu, după izbucnind în râs. Plecăm amândoi în linişte spre şcoală, dar ajunşi în curtea şcolii îl apuc pe Ian de braț, deja speriată. Ce mă sperie? Marea de zăpadă ce e în curte. Oh, nu mă înțelegeți greşit, ador zăpada, dar nu-mi place când ajunge pe mine din cauza unui tembel. Ian chicoteşte la gestul meu, punându-şi gluga în cap. Când să coborâm scările, m-am împiedicat. Serios Nina, cât de bleagă poți să fii?

Mă pregăteam de contactul rece şi dureros cu solul, când am simțit două mâini care m-au prins.

- Hei, fii mai atentă! zice băiatul cu un zâmbet, wooa.
E chiar frumos, Nina. Sari pe el! Am ales să nu-mi bag în seamă subconştientul, care e clar că s-a lăsat condus de hormoni.

- Oh, da. O să fiu mai atentă, şi mersii că m-ai prins.

Am rămas şi ne-am uitat unul la altul, până ce prietenul meu minunat a vorbit:

- Haide fato, am oră cu nasolu', şi nu vreau 2 din cauza ta şi a lui Făt-Frumos.
Merită castrat!

Am plecat spre oră, iar după încă 5 minute de ceartă cu Ian, intru la oră, profesorul făcându-mi iar observații. Hai mai taci mustăciosule, nimeni nu te ascultă.

Restul orei nu am fost deloc atentă, gândurile mele fiind asupra acelor ochi de un ciocolatiu-închis, asupra acelui zâmbet, asupra acelor mâini puternice. Nina, eşti nebună, dar era sexi. Mai aveam puțin şi țipam dacă nu se auzea soneria.

Boy point of view

Azi-dimineață, când m-am trezit, credeam că ziua asta va fi ca toate celălalte. Eu plictisindu-mă de moarte alături de prietenii mei şi Taylor. Oh, cine-i Taylor? E o fată care e moartă după mine, şi uneori ne comportăm ca un cuplu. Să nu mă înțelegeți greşit, nu sunt genul ăla de băiat care să-şi bată joc de fete, dar trebuie să recunosc că Taylor arată bine. Orice băiat din şcoala asta ar vrea să fie în locul meu. Orice lucru ce eu presupuneam că avea să se întâmple, s-a schimbat când am simțit acel corp firav în brațele mele. Mă aşteptam să reacționez cum eram obişnuit. Să fiu nesimțit şi să o las să cadă pe jos. Dar când i-am văzut acea sclipire din ochi, nu am regretat deloc că am prins-o. Culoarea acea superbă, hipnotizatoare. Pe tot parcursul orei nu am fost deloc atent la oră sau la Taylor, a cărei mână era aşezată pe piciorul meu. Când am auzit soneria, am ieşit ca fulgerul din clasă.

Nina point of view

Am ieşit din clasă, îndreptându-mă spre sala de sport, pentru a mă schimba în echipament. Această şcoală nu e prea strictă, dar mă enervează că suntem obligați să purtăm echipamente aproximativ identice. Am ieşit din vestiare foarte plictisită, încă preocupată de el. Mă îndreptam spre bănci, cănd m-am izbit de cineva. Serios Nina, de două ori într-o zi? Când am ridicat privirea să văd de cine m-am lovit, ochii mei îi întâlnesc pe ai lui, acei ochi ciocolatii, ochii lui.

- Se pare că destinul ne vrea împreună. Spune acesta zâmbind.

- Da, asta sau stângăcia mea neobişnută a preluat conducerea asupra mea.

- Eu prefer şi o să merg pe prima variantă, varianta mea. A, apropo, eu sunt Mihai Eduard. zice acesta întizând mâna spre mine.

- Hmm, eu sunt Nina, şi atât. Am răspuns eu prinzându-i mâna şi scuturându-o uşor.

La contactul cu pielea lui, un val de electricitate m-a cuprins, încet formându-mi-se acele anumite chestii în stomac. Am stat şi am mai vorbit ceva timp, când o siluetă feminină vine şi-l sărută pe Mihai. Oh, cine-i aia? Taylor. Nenorocita aia, cred că nu am bătut-o suficient de tare data trecută.