No way, my friend

Prima şansă

Mihai point of view

- Nina, ce ai pățit? Am întrebat-o eu din ce în ce mai îngrijorat. Am aşteptat, dar niciun răspuns, în schimb, suspinele ei s-au intensificat, acum plângea şi mai rău. Ce mama dracu s-a întamplat cu ea? Am împins-o uşor, i-am apucat fața în palme, m-am uitat în ochii ei şi am întrebat-o:

-Nina, ce ai pățit? Am aşteptat preț de câteva secunde şi am început să mă apropii de buzele ei. Mă aşteptam să se ferească, dar nu, a rămas acolo. Ne-am apropiat amândoi, închizând ochii. În momentul în care buzele noastre s-au unit, mii şi mii de valuri de electricitate mi-au lovit întreg corpul. E normal asta? De la sărutul delicat ce era la început, acesta s-a transformat într-unul pasional, plin de dorință. Ne-am desprins din sărut, imediat cuprinzând-o în brațele mele.

-Haide să te duc sus, i-am propus dsr aceasta a dat negativ din cap. Ok, unde vrei să mergem?

- Oriunde. A zis Nina cu o voce ce era mai mult şoaptă. Am plecat spre maşina mea, i-am deschis portiera pasagerului, iar eu am urcat la volan. Ştiam exact unde mergeam, dar gândurile mele erau ocupate. Cu ce? Cu ea. Gândul meu încă era asupra acelor buze,asupra respirației sale mentolate, asupra întregii ei persoane. Am oprit maşina ajungând la destinație, iubeam locul ăsta, mereu vin aici când sunt supărat şi nu am mai adus pe nimeni aici, dar ea e specială.

Nina point of view.

Am simțit când Mihai a oprit maşina, numai plângeam, dar lacrimile mele încă îşi fac simțită prezența pe obrajii mei. Am coborât nesigură din maşină, neaşteptând ca Mihai să-mi deschidă uşa. Am rămas complet uimită, locul ăsta era superb. Deşi totul era perfect alb datorită zăpezii ce se aşternuse, acest loc părea mai viu ca oricare altul. Eram pe marginea unui prăpastii, de aici de sus puteam vedea tot oraşul. Am înaintat până ce am ajuns pe un buştean pus aproape de margine. Nici nu am realizat când Mihai a pus o pătură în jurul meu.

-Îți place aici? Mă întreabă acesta cu o uşoară nesiguranță în glas.

- Da, este superb. Mulțumesc că m-ai adus aici, îi răspund eu cât se poate de sinceră.

- Ok, acum vrei să-mi spui ce ai pățit? De ce plângeai,

- Păi este o poveste destul de lungă.. eu până când să înceapă şcoala am locuit în apartament cu mama şi sora mea. Acum o lună sora mea a plecat la facultate în Marea Britanie, am suferit şi din cauza asta, iar acum am aflat că mama mea o să plece în Japonia cu serviciul. Îți dai seama? În Japonia.. partea proastă nu e că pleacă, pe mine mă îngrijorează perioada care va sta acolo.. 2 ani şi jumătate. O să rămân fără familia mea, nu-mi place asta. Le iubesc, îmi iubesc mama şi sora, niciodată nu am stat fără ele, şi acum vine vestea asta ca un bolovan în cap? Fără să-mi dau seama eram în brațele lui Mihai, care îmi mângaia fin părul, lacrimile făcuându-şi iar apariția în ochii mei.

- Hei, te rog numai plânge, spune Mihai ştergându-mi lacrimile şi uitându-se în ochii mei. Chiar dacă mama şi sora ta numai sunt aici, nu înseamnă că nu o să le mai vezi? Pun pariu că sora ta o să vină la tine în vacanțe, că mama ta dacă nu poate ajunge ea, vă va chema pe voi la ea. Ele te iubesc la fel de mult cum le iubeşti tu pe ele, şi nu cred că ar vrea să te vadă plângând.

- Mersii mult pentru tot, m-ai ajutat foarte mult, îi spun strângându-l în brațe. Dar te pot întreba de ce mă ajuți aşa de mult? Adică nu ne cunoaştem de mult, iar tu eşti.. cum să-ți zic, popular. Deobicei cei populari nu se uită la cei ca mine şi prietenii mei.

- Uite, o să-ți zic o chestie. Tu şi prietenii tăi nu sunteți nişte necunoscuți ai şcolii, ok? Când am ajuns aici numai despre o fată Nina şi prietenii ei Ian şi Silvia se vorbea. Nu te mai subaprecia. Şi să-ți zic de ce te ajut. Eşti diferită de restul fetelor, adică ai văzut că "sunt" Taylor, dar nu sunt. Eşti frumoasă, adorabilă, inteligentă, super amuzantă, şi îmi place cum gesticulezi. Ai nişte ochi superbi, cum nu am mai văzut până acum. Prima oară când te-am întâlnit, am rămas hipnotizat de ochii tăi şi de lumina şi căludra pe care o emanai. Doar pe tine te vedeam, deşi în curte erau mii şi mii de fete.

Eu am rămas cu gura căscată în urma a ceea ce-mi zisese el, acum uitându-mă în ochii lui. Ne-am apropiat din ce în ce mai mult până când buzele noastre au făcut contact. Erau aşa cum mi le aminteam eu, perfecte. Dar acum ce, suntem împreună? Ne-am desprins din sărut, acesta rupând tăcerea.

-Nina Jones, vrei să fii iubita mea? Oh doamne, sclipirea aia din ochi o să mă omoare.

- Dadada. Îi zic şi ne ridicăm de pe buştean sărind în sus.

- Haide să te ducem acasă, probabil ai înghețat.

În maşină mână lui era pe piciorul meu, iar când am ajuns acasă era ora 1:44. Când trecuse timpul? Am coborât din maşină împleticindu-ne degetele. Când am ajuns la apartamentele noastre, Mihai mi-a dat un sărut scurt pe buze, după care mi-a pupat fruntea, obrajii şi nasul. Ne-am zis "noapte bună" apoi fiecare a intrat în apartamentul său.

Îl plac foarte mult şi îi mulțumesc mult că mă ajută, acestea au fost gândurile cu care am adormit.

Uitați un nou capitol, sper să vă placă. Mă scuzați dacă este prea scurt, dar lucrez pentru o surpriză pentru Anul Nou. Îmi pare rău că nu am pus un capitol de Crăciun, dar o să mă revanşez mâine.
Pup all.