Adevărul

86 6 1
                                    

Nina point of view

Am rămas stupefiată în urma a ceea ce văzusem. Ce se întâmplase cu Mihai? De ce s-a bătut? Sinceră să fiu, nu el a bătut, el a fost bătut. Avea buza spartă, buzele fine ale sale fiind acum acoperite de sânge, arcadă sa era spartă, curgându-i lichidul roşu. Îmi părea atât de rău pentru halul în care ajunsese, dar în fond, cât timp am lipsit? Poate 5, poate 10 minute, în orice caz, tot mi se pare puțin timp ca cineva să-i provoace asta.

- Hei, Mihai, ce ai pățit? Eşti ok? I-am cuprins capul în palmele mele încercând să-l mențin treaz.

- Hmm, acesta a spus. Nina? Nina, du-mă acasă. Durerea pe care o avea în voce mi se transmitea şi mie.

- Mihai nu mergem acasă. Trebuie să te vadă un doctor.

Acesta a dat negativ din cap, dar oricât aş ține la el, şi oricât de mult încerc să-i respect deciziile, nu-l pot lăsa în starea asta. L-am dus împreună cu Ian şi Silvia la un taxi ce se afla în față. Oare ce s-a întâmplat cu el?

- Nina, iubito. Te rog, du-mă acasă. Promit că-ți explic totul. Acesta a spus cât de puternic a putut. I-am zis taximetristului că nu o să mai mergem la spital, după care i-am dat adresa blocului, pornind în linişte spre casă.

           Mihai point of view

Mă uitam la Nina, Ian şi Silvia care clar erau îngrijorați. Asta se putea citi pe fețele lor. Ştiu că acum este momentul în care ar trebui să-i spun Ninei adevărul despre mine şi despre fostul meu loc de muncă. Mi-e frică de reacția ei, mi- e frică că o să-i fie frică de mine. Oare mă va ierta când va afla că am mințit-o? Oare mă va ierta în legătură cu faptul că nu i-am zis cine sunt cu adevărat? Dar cel mai important, cum ca reacționa când va afla cu ce mă ocupam până acum ceva timp? Va accepta faptul că sunt unul dintre cei mai mari hackeri pe care i-a avut vreodată lumea asta? Am simțit cum taxiul s-a oprit, iar cu toată forța pe care o mai aveam am ridicat uşor capul, iar văzând blocul nostru, am respirat uşurat. Urma să-i zic iubitei mele adevărul, dar nu voiam să afle asta din gura unui doctor. Tocmai de aceea am insistat să mergem acasă, deşi şi eu eram la fel conştient că rănile mele aveau nevoie de o îngrijire serioasă.

Am simțit cum Ian şi Nina m-au pus în patul acesteia, presupunând că Silvia a plecat spre casa ei. Am auzit cum Nina şi-a luat la revedere de la prietenul ei, apoi simțind cum s-a aşezat lângă mine în pat. Aceasta a început să curețe şi să oprească sângerarea. Am oftat lung, ştiind că trebuie să încep să-i povestesc.

-Ok, uite iubito, am să-ți povestesc, dar vreau să nu mă întrerupi până ce nu termin de spus, bine?

- Da Mihai, deja mă sperii. A spus aceasta uşor temătoare.

- Uite, am avut o copilărie nu tocmaj bună. Totul a fost frumos până în momentul în care mama mea a murit. Deja mă acomodasem cu ideea că mai am un singur părinte lângă mine. Asta până când tatăl meu a ajuns preşedintele acestei țări. Da Nina, tatăl meu este preşedintele. Mă uitam atent la expresia feței ei, care s-a schimbat treptat de la tristă la şocată, dar totuşi am continuat. Imediat ce tătal meu a ajuns cine a ajuns, am simțit că mi-am pierdut ambii părinți, chiar dacă unul era chiar lângă mine. Nici nu-ți imaginezi cum m-a simțit, dar şi în ce hal ajunsesem. La vărsta de 13 ani fumam mai mult decât cineva la 30 de ani, beam, uneori mă şi drogam. Asta până când l-am întâlnit pe Drew. Drew esti tipul cu care m-am bătut astă-seară, el era şeful organizației în care intrasem. Fiind foarte bun la calculatoare, Drew m-a luat alături de el, el m-a salvat. Asta am crezut până când am planificat furtul unor arme care apoi au ajuns la nişte trafincanți care au omorât la rândul lor. Ştiam că nu era bine ce fac, dar asta m-a salvat.  În urma acestor lucruri m-am hotărât să ascund cine sunt. Dar a venit o perioadă în care am vrut să mă retrag, de fapt, asta am făcut. Dar azi Drew a vrut să mă întorc cu el, şi eu l-am refuzat. A vrut să-ți zică cine sunt. Într-adevăr trebuia să ştii dar voiam să afli de la mine.

Am terminat de povestit, uitându-mă atent la Nina care privea în gol fără nicio expresie pe față. Asta până când şiroaie de lacrimi s-au prelins pe obrazul ei. Am dat să mă apropii de ea, s-o calmez. Dar mâna ei m-a apropiat, şi a strigat la mine:

-Pleacă! Mincinosule, nu te mai vreau lângă mine.

No way, my friendUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum