Un Oni elementar

Lupta Oni

Nu, nu, nu, vin!? Ce sa ma fac.
-Cum adica vine Întunericul!? Spune Jay panicat.
-Vin Oni!
-Oni!? Zic toți la unison
-Nu din nou!
-Ce vrei sa zici Lloyd?
-Oni au mai venit odata.
-Ce sa-
Nu am apucat sa termin ca am auzit un cutremur. Am ieșit toți afara. Când ne-am uitat in sus l-am văzut pe Primul Născut ca vine printr-un portal, se prăbușea mai bine zis. Am folosit puterea mea ca să atenuez căderea. A fost greu dar am reusit. Dragonul a căzut încet pe stanca, când a deschis mâna Speranța a căzut din ea.
-Speranța!?
-O ști!? Zice Kai mirat.
-Normal, am fost prietene din copilărie. Speranța. Ești bine?
-Oni. Vin peste noi.
-O nu! Trebuie sa facem ceva!
-Ce? E imposibil sa le ținem piept Onilor!
-Ba se poate. Dacă aveți o ruda a căpetenie Oni.
-Și unde e aceasta ruda? Spune Lloyd.
-Eu sunt.
-CE!?
Se pare ca sunt mai uimiti de cât credeam.
-Sunt nepoata căpeteniei. Asa ca nu ma poate omori.
-E bine. Dar trebuie sa salvam oameni!
-Da. Mergeți, eu voi avea grija de Speranța.
-Esti sigura?
-Da. Ii voi chema pe Wu.
-Bine-Lloyd ma sărutat pe frunte- Sa ai grija.
-Voi avea.
Mi-am luat rămas bun de la ninja și am dus-o pe Speranța în mănăstire iar la P.N(Primul Născut) i-am dat ceva sa își refaca puterile. Am decis sa apelez la Wu și Misako pentru a o vindeca pe Speranța. I-am trimis un mesaj prin dragonul meu elementar. Cat timp eu făceam un ceai pentru Speranța am văzut-o mișcându-se.
-Speranța!? Ești bine?
-D-da. Stai! Te cunosc. Ești acel Oni care mi-a fost prieten.
-Eu sunt, sunt Ana.
-Oh, ce nume frumos. Dar,unde ne aflam?
-Suntem în mănăstirea celor 6 ninja.
-Oh. P.N cum e?
-Este bine. Am avut grija de el. Speranța? Ce sa întâmplat?
-Pai. Eram cu oameni mei și lucram, pana când un portal mare și negru sa deschis. Din el a iești un Oni, părea sa fie șeful. Am încercat sa îl oprim cu dragoni, dar au apărut din ce în ce mai mulți. Ia prins pe toti. Numai eu și P.N am rămas.
-Îmi pare rău Speranța. Chiar îmi pare.
-E ok.
-Uite bea un pic de ceai. Wu va veni imediat.
-Fiul Primului Maestru locuiește aici?
-Da, dar nu prea sta aici.
-Oh.
Când sa zic ceva am auzit ca cineva bate la poarta mănăstiri. I-am spus Speranței sa stea în pat. Am mers repede spre poarta și am deschis-o. Pe ea aparu Wu cu Misako.
-Ati venit.
-Imediat ce am primit mesajul. Zice Misako cu îngrijorare.
-Haideți.
-Inainte-zice Wu cam supărat- De ce P.N e la baza mănăstiri adormit?
-Pai. P.N a venit cu Speranța în mana. I-am dat ceva sa își refaca puterile și a adormit.
-Bine. Misako dute la Speranța. Eu ma duc la P.N
-Sigur Wu.
Am condus-o pe Misako spre Speranța.
-Wu mi-a povestit despre tine.
-Da. Sunt Ana. Tu trebuie sa fi Misako, mama lui Lloyd.
-Eu sunt.
Am mai vorbit puțin cu Misako în timp ce o vindecam pe Speranța. Ma întreb ca fac ninja.

Lloyd pov:
Am salvat jumătate din oraș. Se pare ca restul au fost împietrit de acel nor negru. Am apelat la Pix ca să ne ajute. Ma întreb cum e Ana.
-Lloyd? Ești bine? Ma întreabă Jay îngrijorat.
-Da.....ma întreb cum e Ana.
-Sigur e bine. A rămas la mănăstire. E în siguranță acolo.
-Da.....sper.
Am mai stat sa avem grija de oameni și sa le spunem unde sunt diferite lucruri dacă au nevoie. Ma-m documentat și se pare ca sursa este chiar Cristalul Tărâmurilor. De avea l-am dus.
Se pare ca trebuie sa îl distrug.
-Trebuie sa îl distrugem.
-Dar dacă vei merge în norul negru vei fi împietrit.
-Sunt pe jumătate Oni. Poate nu voi fi afectat.
-Si dacă da!? Ce ne cam face fără tine!?
-Voi fi bine.
-Huh. Bine. Vino. Zane ma chemat ca să ma echipeze. Mi-a și pus o camera.
-Bă, da o sa fiu bine pentru ce îmi puneți camera.
-Ca să vedem ce se întâmplă.
-Ok......
Am plecat în acel nor de fum. Era întunecat și negru. Dar de abea ca am făcut câțiva pași ca am început sa tusesc, cred ca cedez. Nu! Nu voi ceda. Ma-m ridicat încet, și am reușit, se pare ca jumatatea mea Oni a funcționat.
-Lloyd! Muzeul se afla la 11 km de tine. Mai ai putin! Îmi zice Zane prin stație.
-Recepționat amice.
Am mers câteva minute dar ma-m întâlnit cu câțiva Oni. Arata un pic cam ciudat. Dar i-am pus la pământ ușor. Am înaintat încet spre muzeu. Am întrat în muzeu și am văzut Cristalul Taramurilor. Nu mai era de acel albastru ci de un negru. Nu am mai stat pe gânduri și l-am distrus.
-Prieteni, am distrus cristalul.
-Venim acum.
Răspunsul vine pris stație. Eu alerg afara din muzeu. Dar la ieșire ma întâmpinat un Oni. Era mare.
-Cine ești!?
-Eu sunt căpetenia Onilor. Acesta este tărâmul creat de Primul Maestru?
-Da.
-Hmm, se pare ca am făcut ceva ravagii.
-Ne-ai atacat orașul!
-Și nu îmi pare rău.
Am dat sa spun ceva dar o funie a venit în fata mea. Ma-m urcat în ea și i-am făcut cu mana la acel Oni. Am văzut lumina de pe cer. Am ieșit din nor și am urcat pe Bounty.
-Sper ca ești bine? Ma întreabă Nya serioasa
-Da sunt.
-Hai acasă.
Am accelerat barca și am mers spre mănăstire.

Eu pov:
Stateam în curte gândindu-mă la Lloyd. Pana când am auzit un motor. Misako și Wu au ieșit după mine. Când ma-m uitat în sus am văzut-o pe Bounty. A aterizat în locul ei și din ea au coborât ninja.
-Lloyd!
-Ana! Ești bine!
-Sunt.
A venit la mine și ma îmbrățișat.
-Lloyd, uite cine e.
-Buna fiule.
-Mama!
Amândoi s-au îmbrățișat strâns.
-Cum a mers Lloyd? L-am intrebat
-Nu a mers.
-Cum adică!?
-Am distrus cristalul dar Oni tot sunt aici.
-Haideți în casa sa va odihniți.
-Sigur.
Am mers în casa ca să la dau putere. Nu știu dar simt ca nu va venin un rău.

Hei, gata și acest capitol. Următorul va fi ultimul. Pwp😘!