Un Oni elementar

Creația învinge Distrugerea~Final~

Au trecut 2 zile iar orașul tot e cuprins de norul semenilor mei. De când ninja au venit, eu stau închisă aici. Nu as vrea ca semeni mei sa îmi raneasca prieteni sau pe Lloyd. Simt ca ei vor veni în curând. Am întrat într-o mica depresie, îmi cam fac mici tăieturi pe mâini, dar nimeni nu știe. Cum am spus stau încuiată în camera.
Stăteam și ma uitam la tavan pana am auzit o bătaie în ușă.
-Ana? Ești acolo?
Era Lloyd. Îmi e dor de el. Am sa îl las, dar nu mult.
-I-intra.
L-am văzut intrând încet pe ușa.
-Hei. Am zis sec și stins.
-Ana. Ce sa întâmplat cu tine?
Spune așezându-se pe pat.
-Nimic.
-Spune.
-Nu.
-Te rog.
-N-
Nu apuc sa termin ca îmi vad mâinile sângerând. L-am văzut pe Lloyd uitându-se confuz și speriat.
-Esti bine!?
-D-da s-sunt b-bine.
Era stinsa. Sângele meu negru a ajuns pe mâini. Când a căzut pe podea am văzut mici lacrimi pe obraji lui Lloyd.
-A-ana. Ce ai făcut?
-N-nimic, s-stai calm.
-Nu!
Mi-a tras mâinile spre el și mi-a ridicat mânecile, lăsându-mi la iveala tăieturile.
-De ce ai făcut asta!?
-Pai vezi tu......amm.
Nu știam ce sa zic iar mici lacrimi mi sau scurs pe obraji începând sa plâng. Nici eu nu știu de ce.
-Nu s-știu.
-Vino sa te ajut.
Am mers amândoi pana în baie iar Lloyd mi-a bandajat rănile.
-Multumesc. Am zis sec.
-Cuplăcere.
Lloyd a plecat iar eu m-am așezat pe pat. După un timp ochi mi sau închis într-un somn.

~În vis~
Eram pe marginea unei mări. Simțeam priza și sunetul valurilor lovindu-se de stânci. Ma-m așezat pe nisip închizând ochii. Dintr-o data ma împins cineva în apa. Noroc ca știu sa înot căci am am venit la suprafață. Când am ieșit l-am văzut pe Lloyd stand în fata mea și zâmbind.
-Salut! A spus Lloyd calm.
-Bună Lloyd!
-Și la revedere!
A spus vicleam și ma ținut sub apa pana m-am înecat și am murit. (zici ca ii povestea lui Ben Drowend ;-;)
Ma-m trezit din vis speriata. Lloyd nu ar face asta nu. Sper ca nu.
Ma-m schimbat într-un hanorac negru pe care scrie Ghost Life 0scris cu alb și verde transparent pe mergini. Blugi și teniși negri. Ma-m dus la baie și mi-am înlăturat cearcănele. Am ieșit încet din camera și am mers spre bucătărie sa îmi iau ceva ca să îmi recapăt puterile. Am coborât încet dar i-am văzut pe ninja asa ca am mers în umbre pana la bucătărie. Am revenit în forma mea și mi-am luat o cola. E destul de buna pentru puteri. Dar în timp ce beam am auzit o voce.
-Nu te-am mai văzut pe aici de mult.
Jur ca era sa ma înec. Ma-m întors și l-am văzut pe gelat în fata mea.
-Ce vrei?
-Nimic. Dar am auzit pe cineva aici.
-A.....ha.
-Da........te las. Pa
-Pa.
A fost ciudat. Meh I don't care.
Am continuat sa beau iar când am ieșit toți stateau în fata uși.
-Ce naiba aveți!?
-Tu unde draci ai fost!? Întreabă Jay panicat.
-La mine în camera unde!
-Am crezut ca ai plecat. Nya a venit spre mine și ma îmbrățișat.
Toți ai făcut la fel dar Lloyd a plecat supărat. Ce e cu el.
-Vin imediat.
Am mers spre camera lui Lloyd. Am bătut la ușa și am întrat.
-Cioc cioc!
-Cine e.
-Ce ai pățit?
-Nimic.
-Lloyd, sunt iubita ta. Trebuie sa îmi spui.
-Sunt trist pe ce ai făcut.
-Lloyd-am spus luându-i fata în palme-Nu trebuie sa fi, nu a fost cu intenție.
-Știu dar......
-E totul bine.
După ce am spus asta l-am luat în brate strâns. Am stat asa 3 minute dar am auzit alarma. Am făcut toți spinjitu și ne-am schimbat hainele. Am ieșit pe poarta cu toți și i-am văzut pe Oni ca venea-u sa ne atace. Am mers pe scări și am atacat.
-Dacă țineți la prietenul vostru dați-mi nepoata!
Capetenia Oni a ieșit în fata, iar eu mi-am luat forma de Oni.
-Ce prieten?
Doi dintre ei au ieșit cu Garmdon în lanțuri.
-Garmadon!
-Tată!
Am văzut cum era chinuit, nu am mai rezistat.
-Voi vei cu voi! Doar lăsați-l! Va rog.....
-Nu! Lloyd a spus plin de lacrimi.
-Da! Capetenia a strigat victorios.
L-au eliberat pe Garmdon și am dat sa plec dar Lloyd ma prin de mana.
-Nu te las!
-Trebuie. L-am sărutat în semn de ramas bun și am mers de partea lor. Insa a fost o greșeală. Au început sa ma lovească cu biciul. Ma durut tare, dar asta sunt eu.
-Ana! Au strigat toți îngrijorați.
-E totul b-bine. Lacrimile își făceau loc pe obraji mei în timp ce ma străduiam sa zic ceva.
Însă ninja nu au permis asta. Toți sau năpustit asupra lor. Capetenia ma legat în lanțuri în caz ca scap.
-Ninja!
Am strigat în timp ce câțiva Oni era sa ii atace. Sau întors la timp și i-au lovit tare. Lloyd a veni la mine ca să ma elibereze dar nu mergea.
-Nu poți! E din Piatra Razbunari!
-Ba pot!
A tot lovit pana ce lanțul sa rupt. Ma ridicat încet dar nu poteam merge.
-N-nu pot merge.
-Haide.
Mi-am luat toate puterile și m-am ținut pe picioare. Am început sa atac dar erau prea mulți.
-Retragerea!
Kai a țipat tare către noi și l-am urmat. Am întrat în mănăstire și am baricadat ușa.
-Acum ce facem!? Jay era panicat rău.
-S-stai calm. Am zis destul de slăbită.
-Ana, ești destul de slăbită. A zis Garmdon și el la fel de slăbit.
-Asi zice același lucru despre tine.
-Da.......
-Deci ce facem!? Tipa Jay în continu.
-Nu știu!
Am zis panicata. Dar Oni erau pe cale sa între. Ma-m tras mai aproape de Lloyd iar el ma strâns în brate.
-A fost o onoare sa lupt cu voi.
-Și noi Ana.
Însă în timp ce vorbeau ma uitam la picturi pana ce am văzut prima pictura. Tornada Creației. Asta e!
-Hai sa ii facem. Spune Kai curajos.
-O tornada. Zic bucuroasa.
-Da hai sa facem o torana! Stai cum?
-Băieți! Tornada Creatiei. Asta trebuie sa facem!
-Ar putea merge. Dar trebuie sa ne ajuți. Îmi spune Lloyd.
-Eu?
-Da.
-Bine! Sunteți gata!?
-Da!
Oni au întrat pe poarta iar noi am întrat în acțiune.
-NINJAGOOOO!
Toți am făcut spinjitu formand Tornada Creatiei. Oni au fost învinși în sfarsit. Dar eu în fata vedeam numai negru.
Ma-m trezit într-o poiană cu un dragon în fata mea, de un auriu frumos.
-Îti place dragonul meu?
În fata mea a apărut P. Maestru.
-Bună din nou Maestre.
-Salut Ana.
-Ce te aduce aici?
-Am venit sa îți mulțumesc.
-Pentru ce? Nu am făcut nimic.
-Pentru învingerea Onilor. Bravo Ana!
M-au încercuit niște flori auri.
-Oh! Cuplăcere!
-Am venit sa te rog sa vi cu mine.
Ma socar spusele lui.
-Dar, dacă merg cu prieteni mei?
-Vei crede ca acesta a fost doar un vis. Deci ce spui?
Am întins mana primului Maestru. Nu știu ce sa va întâmpla.

Lloyd pov:
Am învins Oni. Ce bine. Dar mănăstirea Era destul de praf.
-Kai?
-Aici!
-Cole?
-Aici.
-Zane?
-Aici!
-Jay și Nya?
-Aici suntem.
-Ana unde e?
Am întrebat dar nu sa auzit nimic. Am zărit-o pe Ana sunb niște lemne. Dar ce ma terorizat e ca nu se mișca.
-Ana!
Am alergat spre ea și am dat lemnele de pe ea. I-am verificat pulsul nu prea mai are
-Nu, nu, nu! Te rog fi bine!
Am strâns-o în brate și am început sa plâng încet. Nu vreau sa o pierd. Dar o aud cum tușește. Îmi ridic privirea. Era în viata.
-Ana! Ești bine!
-Sigur ca sunt.
Am sărutat-o apăsat și mi-a răspuns la sărut.
-Haide, sa te îngrijim.
-Dar P. Maestru?
-Ammm, cred ca te-ai lovit rău.
În sfârșit sa terminat. Asta e finulul.

~După 7 ani~

-Mama!
-Ce e May?
-Lari și Kabaz mai au un pic și îl omoară pe tata.
-Off! Mersi ca mi-ai spus!
-Baieti! Lăsați-l pe tatăl vostru!
-Dar mama!
-Dar nimic Lari. Haideți!

Asta a fost sfârșitul. Voi continua cu noua carte! Pwp😘!