B&C

C1: Privirea unei pisici

6:30, 16 Septembrie. 

        Ma indrept inapoi spre casa dupa scoala; desi e abia septembrie e deja intuneric la ora asta. In mod surprinzator, avem un coleg nou de astazi. Te-ai fi asteptat sa se prezinte din prima zi dar nu e o chestiune care sa-mi ocupe mult gandurile. Totusi ceva in legatura cu el mi se pare diferit. Sau poate doar mi se pare ciudat pentru ca n-am avut elevi noi pana acum. Sau poate nu, poate chiar e diferit intr-un fel absolut normal si instinctul imi joaca feste. Vorbind de lup...

        'Ah, tu trebuie sa fi de la mine din clasa. Perfect.' 

        Adrian Bartoli, dupa cum se prezenta astazi in clasa, elevul nou. Era mai inalt decat mine cu cativa centimentri si avea parul o nuanta de blond inchis. Dupa haine n-ai fi putut sa-l judeci usor: jacheta neagra cu putine detalii metalice, blugii negrii usor stransi pe picior si pantofi sport peste glezna de un negru catifelat cu detalii albastru inchis. Reusea sa fie sport intr-un mod care nu inspira deloc miscare, de parca ar fi fost imbracat asa doar sa ca ajungi se te uiti la el, oprindu-ti privirea asupra fiecarui detaliu ales sa difere asa de simplu de gusturile altor baieti de varsta lui care ar tinde sa fie...foarte colorati pana in extrema opusa a stilului. Daca nu scosesem un cuvant pentru prea multa vreme, privindu-l, el paru sa nu dea atentie faptului.

        'Adrian.'

        'Poti sa-mi spui Raine, as aprecia asta mai mult.' Un zambet mic ii arcui coltul gurii. 'Revenind la subiect-' Se apleca usor in fata; acum eram la acelasi nivel. '-ai putea sa ma ajuti cu lista de manuale? Sunt inca dezorganizati cu inceputul scolii, vad. N-am primit nici orar nici n-am aflat ce manuale trebuie sa am...'

        'Asta pentru ca ne-au informat ieri.' Ar fi trebuit sa fi stiut de la diriginta, intrebarea e de ce nu stie. Sau poate ca stie.

        'Nu am putut intra in liceu ieri, nu-mi terminasera actele.' Era o minciuna dar nici unul dintre ei nu puncta acest fapt. 

        'Alexandra, nu-i asa? Imi place cum suna.' Facu o pauza. 'Ai vrea sa mergi cu mine sa ma ajuti? Iti rapesc doar jumatate de ora, promit. Am banii pentru manuale la mine. Si in plus nu stiu zona, stii vreo librarie in zona?' Vorbea intr-un anume fel care te facea sa te intrebi 'de ce nu?' si totusi...

        Alexandra ofta pentru sine si inclina capul usor intr-o parte; accepta totusi sa-l ajute apreciand efortul de a se deranja sa o intrebe frumos. 

        'In regula, Raine.' Acesta zambi, si o urma in timp ce ea o lua pe drumul spre o librarie cunoscuta din zona. Intrara, usa lovind clopotelul, anuntand prezenta lor ca si clienti. Raine o urmari pe Alexandra si intrara in sectiunea de manuale. 

        'Ai spus ca nu ai lista asa ca o sa iti caut eu manualele, vino dupa mine.' Raine se supuse si, carte cu carte, baiatul colectiona un teanc de 10 manuale alese de pe rafturi de Alexandra. 

        'Mai e o carte pe care au recomandat-o...dar sincer nu ajung la ea.' Alexandra se uita in sus la un raft putin mai sus decat putea ajunge oricare din ei; libraria era mare si rafturile pe mai multe niveluri, avand in general o scara pentru cele inalte. Fusese, ce-i drept, o biblioteca inainte dar locatia acesteia fusese schimbata. Cei care au deschis libraria au profitat de rafturile deja construite. 'Ma duc sa vad daca scara e pe celalalt rand.' spuse ea. Raine incuviinta si lasa cartile pe marginea unui raft, cantarind inaltimea raftului pe care se afla cartea in cauza. Se prinse de structura opusa si se agata, printr-un salt felin si fara zgomot, de celalalt raft. Lua cartea si sari usor jos inainte ca Alexandra sa se intoarca si culese teacul de unde il lasase. 

        'Nu era acolo-' 

        'Nu e nevoie oricum. Am gasit una uitata pe un raft mai jos.' Raine zambi si trecu pe langa ea pe coridorul format de structurile cu rafturi, spre casierie, urmat de aceasta care nu-i suspecta vorbele de aceasta data. Plasa teancul pe tejgea si intinse suma afisata pe casa de marcat, primindu-si cartile inapoi intr-o punga. 

        'Ah, orarul.' Alexandra sopti, Raine auzind-o. Cauta in geanta de umar si scoase un carnetel, folosindu-se de tejghea sa scrie, ii transcrise orarul ei si ii intinse foaia desprinsa din carnetel. 

        'Multumesc.' Zambi. 'Ne vedem maine, imi pare rau ca te-am luat din drum.' 

        'E in regula, ne vedem maine.' Schimbara o privire si Raine pleca inaintea ei. 

        Ce culoare ciudata. Dar e frumoasa. Ca privirea unei pisici.