Live while we're young

Cap. XV

Au trecut deja câteva zile de la Revelion, de când am intrat în noul an, 2015. În curând, începe şcoala şi iar trebuie să mergem.

Aproape se împlineşte o lună de când mama a avut acel "accident". Doctorul zicea că, dacă îşi ia medicamentele, o lună o să mai trăiască. Uite că aceea lună a trecut!

Mă trezesc pe la ora 10, ca de obicei în vacanţă. Îmi fac rutina de dimineaţă, apoi ies din camera mea, mergând în bucătărie. Acolo era mama, Camy şi băieţii. Toţi stăteau la masă, mâncând micul dejun.

Lo: Bună dimineaţa, iubito!

A: Bună dimineaţa!

Louis s-a ridicat de pe scaun şi a venit la mine, îmbrăţişându-mă. Ceilalţi m-au salutat şi ei, eu răspunzându-le.

Mama: Bună, draga mea!

Mă apropii de mama şi o sărut pe obraz. Apoi mă aşez lângă ei pentru a lua şi eu micul dejun. După micul dejun, am luat vasele de pe masă şi le-am pus în chiuvetă.

După ce am spălat vasele, m-am dus în sufragerie, unde mama stătea pe canapea şi se uita la un film. M-am apropiat de ea, iar ea şi-a ridicat capul spre mine.

A: Cum te simţi?

Mama: Bine!

Mă pun lângă ea, o îmbrăţişez şi o sărut pe obraz. Louis se pune lângă mine, sărutându-mă pe obraz.

Lo: Hai până în cameră!

A: Bine! Mama vei fi bine cât timp eu merg în cameră?

Mama: Voi fi bine! Mergi!

M-am ridicat de lângă ea şi merg cu Louis în camera mea. Cum am intrat, Louis m-a atacat cu săruturi dulci, dar şi pasionale. Îmi pun mâinile după gâtul lui, trăgându-l mai aproape de mine. Când ne desprindem din sărut, el se uită la mine blând.

Lo: Vreau să-ţi spun că în curând va începe un turneu şi o să fim plecaţi 5 luni. Aş vrea să te iau cu mine, dar ai şcoală! Şi în plus...

A: Vreau să vin! Nu-i nimic dacă lipsesc, pot să angajez un profesor şi în timpul turneului o să vină cu noi!

Lo: Nu-i o idee rea! Dar nu pot să te iau, nu mă lasă Simon! Voi vorbi cu el, dar nu te baza pe asta! Poate voi avea noroc şi o să-l conving!

L-am sărutat din nou, toate sentimentele pe care le avem fiind prezente în acest sărut. Louis avea mâinile pe talia mea, strângând materialul tricoului meu.

Lo: Te iubesc!

A: Şi eu te iubesc! Foarte mult!

Nu mă mai lasă să termin şi mă sărută din nou. Mă desprind din sărut, el zâmbindu-mi şi eu făcând la fel.

A: Hai că merg înapoi, vreau să mai stau cu mama!

Lo: Bine! Te las să stai cu ea!

Îl mai sărut o dată, scurt, dar plin de sentimente. Am ieşit singură din camera mea şi mă aşez pe canapea lângă mama care dormea. Încerc să o trezesc, dar nu o făcea. Mai încerc încă o dată, dar tot nu se trezea. Mi-au curs câteva lacrimi, dându-mi seama de ceea ce s-a întâmplat. Dar nu vroiam să fie adevărat.

A: Mamă? ... MAMA!! Te rog, nu!

Deja lacrimile îmi inundau faţa. Nu vroiam să plece, nu încă. Am strigat încă o dată, dar la fel, ea nu se mai trezea. A adormit pe veci! Louis a ieşit repede din cameră, când m-a auzit ţipând.

Lo: Ce s-a întâmplat?

Camy împreună cu băieţii, ies din bucătărie, văzându-mă cu mama, pe care am luat-o în braţe. Louis a venit la mine şi m-a îmbrăţişat.