Live while we're young

Cap. VI

C: Da! Este adevărat! Sunt îndrăgostită din clasa a IX-a.

H: Și de ce nu mi-ai spus?

C: Pentru că mi-a fost frică. Și încă îmi este frică.

H: De ce ți-e frică? Să fi rănită?

C: Da! Am încercat să te evit și să uit!

H: Dar tot ai rămas îndragostită de mine!

C: Da!

Am continuat să mergem. Îmi doream să ajung cât mai repede acasă. Nu puteam să mă uit la Harry, din cauză că aș putea ceda tentației.

H: Camy!...

Mi-am întors capul spre el cu greu. Nu mă uitam în ochii lui, știind că mă voi pierde în ei. Neatentă la drum, m-am împiedicat. Crezând că o să cad pe asfalt, am închis ochii, dar două mâini mă înconjoară.

H: Eşti bine?

Mi-am deschis ochii, văzându-i pe a lui. Am rămas fără cuvinte în acel moment. Dar atunci când m-a ridicat, mi-am revenit.

C: Sunt bine!

H: Eşti sigură? Erai mai înainte cu capul în nori, să zic aşa.

C: Nu, sunt bine!

Am rămas tăcută pentru o bucată de drum.

H: Camy?

C: Da?

H: Îmi dai numărul tău de telefon?

C: De ce?

H: Să mai vorbim! Vreau să te cunosc mai bine și tu de asemenea pe mine.

A scos din buzunar telefonul şi mi l-a dat mie. Am notat numărul meu, apoi i l-am dat înapoi.

H: Mersi! Și încă ceva!

C: Spune...

H: Ce ai zice de o întâlnire?

Mi-am întors privirea spre el să văd dacă nu glumește în privința asta. Când l-am văzut la faţă că este foarte serios, am rămas uimită. O parte din mine, ar vrea să accept, pentru că sunt o fană de-a lui şi că sunt îndrăgostită de el, iar asta ar fi un vis care e aproape să se îndeplinească. Dar cealaltă parte din mine, îmi spune să refuz, pentru că inimioara mea scumpă nu vrea să sufere.

C:... Mb...bine!

Am observat că avea un zâmbet simpatic. Şi mă bucur, gândindu-mă că eu l-am făcut să zâmbească astfel.

H: Ar fi bine, dacă am merge mâine?

C: La cât?

H: Nu ştiu! Pe la 12, e bine?

C: E bun!

H: Atunci aşa rămâne! Voi veni după tine la 12!

C: Bine!

Mergem în continuu, până ce ajungem în faţa casei mele.

C: Am ajuns!

S-a uitat la casă, apoi la mine.

H: Frumoasă casă!

C: Mersi! Mersi şi pentru că m-ai condus până acasă!

H:Cu plăcere!

C: Atunci ne vedem , mâine!

H: Sigur!

Mă apropii de el şi îl sărut pe obraz, apoi intru în curte. Îl văd cum se depărtează, apoi în câteva secunde dispare în întunericul care s-a lăsat acum câteva ore. Am intrat în casă. Am urcat direct la etaj şi am mers la mine în cameră.