Asculta, Dragule! +18 Vol. 2*Short story*

2. Regret

Gata și ziua asta.

Își spune Sebastian mergând spre casă. Când ajunge în apartament, își aruncă ghiozdanul pe podea și merge în baie. Acolo îl găsește pe Chico în genunchi pe podea, holbându-se la un pistol. Foarte concentrat, Chico nu îl observă pe Sebastian intrând. El se ghemuiește în spatele lui și îl îmbrățișează ușor. Bărbatul tresare, dar se liniștește când îl vede pe el.

'Ce se întâmplă?'
'Nu îți pot spune.'
'Să înțeleg că toată chestia asta a mers prea departe din nou?'
'Presupun...'
'De ce te afectează așa mult?'
'Era tânăr...'
'Deci un puști?'
'18 ani.'
'Oh...'
'L-am văzut și... ăh... torturat...'
'...'

Pentru Sebastian era destul încât să înțeleagă ce se întâmplase. Îi ia arma din mână și o pune la o parte. Se așează în brațele lui Chico, strângându-l la piept. Chico îl duce în dormitor ca pe un copil și îl așează în pat. Adorm amândoi.

"19:00" (alarma sună)

Chico se trezește acoperit cu haine.

'Îmbracă-te! O să întârzii!'

Spune Sebastian sarcastic. Amândoi se pregătesc și pleacă spre club. Odată ajunși acolo ei se despart. Chico intră în club, iar partenerul său pleacă. Intră în vestiar unde se mai aflau persoane și se schimbă. Julio apare la ușă.

'Dragule, avem de vorbit.'
Spune arătând spre Chico.
Ei pleacă în altă cameră unde se afla și Alonzo.

'Am auzit că te-ai descurcat foarte bine. Spune-mi Chico, a fost ziua de ieri de ajutor?'
'La ce te referi?'
'La faptul că ai avut o zi liberă după micuțul serviciu făcut. Mă îndoiesc că ai fi putut lucra ieri.'
'De ce crezi asta?'

Julio pornește o înregistrare de pe telefonul lui. Discuția dintre el și Koll putea fi auzită, urmată de plânsul lui. Chico se uită la Alonzo lipsit de interes.

'Ți-a fost milă de Koll?'
'Da. Nu sunt lipsit de suflet.'
'Of, of, of... Chico mă dezamăgești.'
'Eu nu m-am angajat să fiu criminal în serie.'
'Dar te plătesc.'
'Nu am făcut-o ca m-ai plătit...'
'Măcar ești conștient de riscuri dacă nu mă asculți. Nu ca și Koll.'

Spune Julio după care izbucnește în râs. Pe fața lui Alonzo și a lui Chico se citește vină și nesiguranță.

'Oricum nu despre asta e vorba. Alonzo poți să pleci.'

El iese grăbit, închizând ușa fără zgomot.

'Vreau ceva de la tine.'
'(Oh, nu.) Ce?'
'Veniturile au scăzut de când a "plecat" Koll, iar noi avem nevoie de cineva nou, tânăr și atrăgător.'
'Deci noi nu suntem, mersi cred. Și cu ce te pot ajuta eu?'
'Îl vreau pe Sebastian.'
'Ce?'