Iz de dor

13 2 0
                                    

Mă uit la luna mare agățată-n colțul nopții
Văd cum strălucește și în minte îți am ochii.
Dor și dor mi-e iară de tine iubite,
Și de dulcele tale cuvinte.
Parcă tot mai dor mi-e deși tu ești aproape,
Și sufletul mi-e singur uite aici în noapte.
Ridic ochii la cerul ce-mi adresează șoapte
Dar parcă tot pe tine te-aș cam vrea în brațe.
Colind prin amintirile noastre vechi sau recente
Și nu mai e iubirea mea aici ca să mă certe...
Unde-o fi cel care îmi punea pe gene visul?
Cel care îmi desena cu degetul pe cer paradisul?
Unde-o fi? Mă-ntreb și-mi amintesc
Că ești aici pururea în spațiul meu lumesc.
Și îmi e dor de tine, mi-e dor de omul meu
Pe care îl văd tot timpul numai ca pe un zeu.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: May 07, 2020 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Recreație pentru suflet și minteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum