Trecuseră o luna de când Yoongi îl întrebase pe Jimin dacă își dorea sa fie iubitul sau și acesta nu uitase chiar dacă Yoongi era foarte ocupat cu lucrul, bărbatul își dorea foarte mult sa marcheze într-un mod drăguț.
Știa ca bărbatului ii plăcea puiul cu sos dulce-acrișor și găluștele dulci și avea de gând sa gătească mâncarea preferata a bărbatului pentru cina.
Acum, Jimin era in supermarket însoțit de cățelușul sau și se străduia sa aleagă ingredientele necesare pentru a găti, se știa atât de neputincios dar se străduia sa aleagă cele mai buna produse.
— Jimin?
Jimin a lăsat mărul jos și și-a întors capul spre sursa zgomotului, putea recunoaște acea voce dintr-o mie și a zâmbit ușor.
— Buna, Jungkook.
— Buna, ce faci? Vrei sa te ajut?
— Încerc sa fac cumpărături, a murmurat ușor trist. Este atât de greu, a oftat.
— Lasă-ma sa te ajut, a spus optimist. Ce trebuie sa cumpărăm?
— Piept de pui, esența de vanilie, mere și drojdie și sos de soia.
— Ceva special?
— Nu chiar, gătesc mult de plictiseala, și-a ridicat cel mai scund umerii și Jungkook a continuat sa aleagă merele, știa ca bărbatul ascundea ceva și nu știa ce.
Dosarele de pe biroul lui Yoongi formau un turn asemenea celui din Pissa și spera sa reușească sa le termine pana la ora nouăsprezece , știa ca Jimin îl aștepta acasă și mai știa ca trebuia sa fie ceva special din moment ce bărbatul îl rugase sa vina mai repede acasă. Yoongi uitase ultima data când adormisera împreuna sau se trezisera împreuna, mereu întârzia acasă și pleca înainte ca bărbatul sa se trezeasca, știa ca nu așa se întreținea o relație și spera ca in timp totul sa revină la normal.
Yoongi a zâmbit slab privind cele cinci dosare ca mai rămăseseră ca mai apoi sa privească spre ceasul de la laptop care indica ora saptisprezece, mai erau doar cinci și mai rămăseseră doua ore.
— Într-un final, a murmurat Yoongi citind unul din dosare ca mai apoi sa pornească înregistrarea de pe camerele de vedere.
— Domnule, avem o problema!
— Sa-mi bag pula, ok?! A tunat nevos privindu-l pe Namjoon care gafaia. Uimește-ma.
— Viol, a spus gafaind Namjoon și Yoongi a înjurat silențios.
— Sa ghicesc, el este un pedofil și a mai fost condamnat înainte pentru aceleași acțiuni și victima sa este tot o copila care mai mult ca sigur era virgina.
— Da, recidivist doar ce a fost eliberat.
— Cum se simte fata?
— Traumatizata, psihologul încearcă sa vorbească cu ea dar refuza sa povestea ce s-a întâmplat, doctora nu se poate apropia de ea sa o verifice.
Yoongi a oftat și și-a trecut mâinile prin par urmându-l pe Namjoon spre camerele unde erau investigati suspectii și victimele, avea sa fie o noapte lunga.
~~
— Gustos, a murmurat mândru de sine Jimin gustând din sosul puiului. Găluștele sunt gata, a zâmbit fericit înainte sa deblocheze telefonul și sa întrebe cât era ceasul folosind aplicația pe care Yoongi i-o instalase. Optisprezece și douazeci, ar trebui sa ma schimb cred ca sunt murdar tot, a chicotit pasind cu grija spre dormitorul pe care îl împărțeau.
După ce s-a shimbat Jimin s-a asezat ca de obicei pe canapea și a pornit televizorul pe canalul de știri ascultând cu interes in timp ce se juca cu cățelușul sau, știa ca trecuse de ora nouăsprezece din moment ce știrile se difuzau. Încet ochii săi au început sa se închidă și barba a pufăit nemulțumit ridicându-se de pe canapea pentru a se spală pe fata, Yoongi întârzia și se simțea ușor dezamăgit. Bărbatul ii promisese ca avea sa vina la cina.
~~
— Unu?! Îți bati joc de mine? A țipat Yoongi privind ceasul ca mai apoi sa încuie rapid dulapurile cu documente și biroul. O dăduse rău de tot in bara, știa asta.
Întârziase mai bine de cinci ore și spera ca Jimin sa doarmă și sa nu fi stat din nou treaz pentru a îl aștepta, străzile orașului erau pustii ceea ce îl făcea pe bărbat sa se simtă liniștit, nu era aglomerație și nu avea sa ajungă mai repede, bărbatul a oprit motorul masinii și primul lucru făcut a fost sa privească spre geamul sufrageriei ca mai apoi sa strâmbe din nas văzând lumina aprinsa, oftând bărbatul a intrat in bloc. Jimin era trez și pe el nu-l încânta deloc acest lucru. Cel adormit a tresărit când a auzit cheia rasucindu-se in usa și s-a ridicat rapid de pe canapea apropiindu-se de intrare.
— Bun venit acasă, a soptit ușor obosit și Yoongi s-a întristat văzându-l atât de obosit.
— Îmi pare rău, a spus înainte de a îl îmbrățișa strâns. Nu trebuia sa ma aștepți atât de mult, ai mâncat?
— N-Nu, te-am așteptat pe tine.
— Îmi pare rău, puiule. A venit un caz și după a mai venit unul și nu am avut timp, ierta-ma.
— Nu-i nimic, i-a zâmbit dulce. Am făcut puiul tău preferat și găluște, vrei?
— Sunt lihnit, l-a asigurat înainte de a îl saruta ușor pe buze.
Yoongi l-a urmat in liniște pe bărbat in bucatarie și gura sa a format un mic "o" realizând cât de uituc putea sa fie, știa ca uitase ceva și nu-și putea amintii exact ce.
— Nu ajung, s-a smiorcait cel mai scund indican spre un dulap mai înalt și Yoongi s-a întins scoțând dou farfurii.
— Sunt un prost, a recunoscut.
— De ce?
— Am uitat, a murmurat. Iartă-mă.
— Nu-i mare lucru, i-a zâmbit ușor înainte de a răsuci butonul cuptorului cu microunde. Ești ocupat și nu poți sa tii minte toate nimicurile.
— Te iubesc așa mult, a murmurat. Nimicuri? Nu, nu. Promit sa ma revansez. Sunt liber sâmbătă și duminica, facem ce vrei tu.
— Putem doar sa lenevim toată ziua?
— Orice vrei tu, l-a asigurat înainte de a îl saruta apăsat.
