Lumea îl putea considera pe Yoongi un nenorocit de prima clasa din cauza arogantei și aerului de superioritate pe care le emana și de aerul dominant pe care îl avea, in realitate era opusul. Când pasea pe usa de iesire, inspectorul din el dispărea rămânând doar leneșul și monotonul Yoongi care locuia singur într-un apartament cu doua camere într-un cartier cochet din oraș.
— Yooonnn! Vine Jin, a țipat Namjoon înainte de a intra in biroul bărbatului care efectiv se holba la cum mânca Jimin. Poți sa mergi acasă.
— Slava lui Hades! A exclamat aruncându-și mâinile in aer. Omule, pot jura ca am început sa prind rădăcini, a ras.
— Poți sa ma duci înapoi? A întrebat ușor timid Jimin cautandu-și cățelușul. Ai spus ca..
— Știu ce am spus, a replicat Yoongi atigandu-i ușor mâna. O sa mergi cu mine, asta am spus.
Namjoon îl privea derutat pe bărbat,atât de calm in secție? Ori se lovise la cap ori ducea lipsa de sex, ori ambele.
— Ba, tu ești beat? A întrebat soptit bărbatul văzându-i zâmbetul tâmpit.
— O să-l salvez, a soptit. O să-i redau lumina.
— Unde ești Holly? A întrebat panicat Jimin văzând ca nu-și simțea cățelușul.
— Doarme pe scaunul meu. Ți-l aduc?
— Te rog.
Namjoon era total pe dinafara, Yoongi se comporta frumos.
— O sa plecați, nu?
— Da, a căscat lung Yoongi asezand cățelușul in poala lui Jimin care s-a relaxat instantaneu.
" O să-l iau la mine, o sa am grija de el așa cum ați avut voi de mine și am să-i redau și vederea." Mesajul primit de Namjoon l-a făcut sa zâmbească, Yoongi voia sa facă ceva din proria inițiativa lucru care îl bucura pe bărbat, avea nevoie de cineva in viața sa, nu putea trai la nesfârșit singur.
Nu fusese totul de la început așa pentru Yoongi, nu fusese mereu un monoton, ci opusul. In perioada liceului și a facultății nu rata nici măcar o petrece de băutura sau vreo ocazie sa și-o tragă prin cele mai dubioase locuri, monotonia intrase in viața sa după ce primise postul din Seul, familia sa rămăsese in Daegu și el se mutase singur.
Statura sa și fizionomia nu-l ajutau deloc, de aceea încerca din răsputeri sa-și păstreze o oarece aroganta și nesimțire in voce dar nu-și dorea nici sa sara calul cu agenții secției deși, uneori meritau bătuți din cauza incompetentei de care dădeau dovada.
— Poți sa ma duci in parcul central?
Yoongi l-a privit scurt pe Jimin care își managaia ușor cățelușul.
— Nu, a răspuns scurt și băiatul a început sa se panicheze ușor.
— U-Unde ma duci?
Vocea lui era slaba și se putea auzi disperarea și frica din ea.
— Mergem la mine sa ne odihnim, vorbim după aceea. Este complicat.
— Nu vreau sa deranjez. Ma poți lasă oriunde, promit sa ma gasesti tot acolo.
Yoongi a pufăit ușor oprind mașina in fata blocului.
— Dacă deranjai te lăsam la secție, a spus ajutându-l sa iasă din mașina și sa pașească spre întrebare. Ai grija, sunt trei trepte aici.
Jimin se simțea mic, atât de mic încât simțea ca oricât ar fi putut dispărea. Simțea o caldura și o siguranța neobișnuita din partea bărbatului care ii ținea ferm bratul.
— Ai grija la prag, a soptit ușor după ce a descuiat usa. O sa te descalț eu, a spus și s-a aplecat desfăcându-i teneșii.
— Mulțumesc, a murmurat rusinat.
— Nu sunt praguri sau covoare deci nu trebuie sa-ti fie teama ca ai putea sa te împiedici. O sa mut eu obiectele de care te-ai putea lovi, bine? O sa stai in camera mea, este singura camera care are baie proprie și o sa fie simplu pentru tine, totuși o sa dormim cu ușile deschise, bine?
— De ce?
— De ce, ce?
— De ce faci atâtea pentru mine?
— Pur și simplu așa simt, a spus mangaindu-i fata. Trebuia sa recunoască băiatul era frumos. Nu te rusinat, când o sa te mângâi pe fata înseamnă ca zâmbesc, bine?
— Când ești supărat sau furios?
— Nu o sa fie cazul, l-a asigurat scoțând haine din șifonier. Dacă o sa se întâmple vreodată am sa-ti spun. Uite, ți-am lăsat aici schimburi, poți face un dus dacă vrei.
— As aprecia, m-ai putea ajuta sa ajung in baie?
— Sigur, o sa cumpărăm mâine și un bat ca sa-ti fie mai ușor.
— Mulțumesc, hyung.
