Au trecut 147 de ani de cand sunt vampir. 147 de ani mizerabili, petrecuti ca stand ascunsa de propria mea viata, fugind si de ultima farama de trecut care m-ar fi putut aduce in contact cu ea. In tot acest timp, mi-am petrecut timpul intr-o casa parasita, invatand sa ma controlez cu verbina si sa fac fata sangelui uman si, bineinteles ,facand tot felul de ilegalitati. Ce pot sa zic, am reusit sa-mi las bine amprenta in Winstom-Salem. Mai ales ca oamenii de aici sunt usor de controlat... sau cel putin erau, pana cand au inceput sa consume verbina, iar constransul s-a trasformat in ucideri destul de evidente care nu mai pot fi ascunse prea usor.
Aici am reusit sa rezist tuturor greutatilor...dar stop! Mi-a ajuns! Stand aici si prefacandu-ma ca asta e viata mea, nu fac nimic mai mult decat sa fiu o lasa. O lasa care nu are tupeul sa dea ochii cu trecutul... ,asta si faptul ca timpul meu aici s-a terminat. Nu mai pot sta prea mult in locul asta. Oamenii deja incep sa puna intrebari, si incep sa banuiasca unele lucruri. Asa ca de azi... de azi ma intorc la vechea mea casa din mijlocul Marylandului, mai exact... Baltimore. Locul care pentru mult timp am sperat sa-l uit si sa ma fac ca nu exista, lucru pe care l-am reusit, dar care m-a bantuit in toti acesti ani.
Observ o urma nefireasca de nerabdare in mine care ma nelinisteste. Gandul ca imi voi revedea vechea viata, imi creeaza un sentiment de adrenalina. Imi vine putin greu sa cred toate astea... stiu ca totul va fi complet diferit. Trecutul va ramane acolo unde ii este locul, facandu-i loc prezentului.
Multe intrebari carora le trebuie un raspuns, iar eu trebuie sa le aflu ceea ce mai mult ca sigur va fi destul de usor avand in vedere ca in urma cu 70 de ani cu aproximatie, am renuntat pana si la ultimul strop de umanitate pe care il mai aveam...da... mi-am inchis sentimentele mele firesti, lasand loc vampirului din mine...
A trebuit sa o fac, cu toate ca nu am intentionat de la bun inceput. Insa datorita constiintei care nu m-ar fi lasat chiar atat de usor in pace, apasandu-ma tot timpul spunandu-mi ca am ales calea gresita atunci cand m-am decis intr-adevar sa inchei tranzactia... am considerat ca asa este cel mai bine. Si chiar este. Nu mai este nimic care sa ma raneasca si sa ma faca sa ma simt oribil. Nu regret nicio secunda ca am ales drumul asta... Nu mai aveam pe nimeni sa ma opreasca sa fac ce vreau, nu mai aveam pe nimeni la care sa tin cu adevarat... pur si simplu nu mai aveam pe absolut nimeni langa nimeni... eram singura...
Hey! Asta este prologul cartii pana acum. Vreau pareri, multe pareri si sa fie sincere desigur. Vreau sa stiu daca va place cartea si daca merita sa o continui. Ne citim la capitolul 1 , cand voi avea, bineinteles, timp sa-l postez! :*
CITEȘTI
Intoarcerea! ~ Klaroline Fan-Fiction
VampireA fost pierduta in lumea ei... timp de 147 de ani in care tot ce a facut a fost sa spere ca trecutul va sta la locul lui. Dar acum... o oarecare revelatie o inpinge sa se intoarca la ea acasa, in locul care pentru mult timp a sperat ca nu-l va mai r...
