Capitolul 5

99 4 0
                                    

                           Palma primita...

Toata lumea zbiara in jurul tau. Iti arunca toata lumea ca esti o inutila si ca mai bine nu te nasteai sau chiar mai bine mureai. Va spun eu cum e. Mama a inceput si ea sa imi spuna ca sunt inutila si ca nu fac nimic. Ma simt parasita de totii si ma inchid in mine. Vreau alinare,au trecut doar 2 zile de cand tata a plecat dar nu imi pare rau. Sunt chemata in bucatarie de mama:
-Tu fata,apuca-te si pune mana pe invatat!
-Dar nu invat?
- Pai tu numesti invatat ca stai pe telefon toata ziua si tot note sub 9 aduci!
-Nu sunt perfecta si nici geniu!
Si boof am simtit palma mamei peste obraz.
-Nerusinata,nu e destul ca pe tatal tu il doare undeva de tine? Nu e destul ca asa bolnava lucrez unde pot  ca sa mergi la scoala? Nu ma face ca iti fac bagajul si pleci la el!
Cu asta plec in camera si ma apuc de plans,viata ma uraste,lumea ma uraste,eu ma urasc. Pur si simplu doare prea tare , obrazul meu fiind rosu. Lacrimiile sarate si fierbinti incearca sa imi aline durerea. Cu ce am gresit? Am gresit ca m-am nascut si ca sunt eu. Privesc cerul plumburiu si inchid ochii. Imi e dor de vremuriile in care totul e bine. Insa nu imi e dor de vechea eu. Durerea trece usor dar urma ramane. Pe dinauntru inca zbier si dau cu pumnii in pereti! Unde esti cand am nevoie de tine? Unde esti? M-ai parasit si tu? Toti o fac deci hai uraste-ma fiindca merit. Mi-e dor de el. Visele imi sunt spulberate de catre varul meu care observa urma si imi zice sa rezist si sa o ignor. Dar intrebarea e cat voi mai rezista? Simt ca ma prabusesc! Ajutorr!

The heart wants what it wantsUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum