The heart wants what it wants

Capitolul 44

                        Ziua a 29-a 2015:
                                   Visul

* Asteptam sa ajung la destinatie. Vreau sa imi cer scuze Iuliei,nu trebuia sa ma comport asa. Trenul se opreste, controlorul anuntand oamenii ca vom stationa aici pentru o ora si jumatate si ca putem parasi trenul. Nervoasa cobor pe peronul aglomerat.
Timpul trecea si pe mine deja ma dureau picioarele ,mai aveam o jumatate de ora deci m-am intors inapoi. Pe drum insa vad un baiat de vreo 18 anii cu o arma in mana. Arma era in directia mea. Tot ce am auzit a fost cum arma s-a descarcat si am inchis ochii. Cand i-am deschis imi priveam corpul cum cade lat si cum o balta imensa de sange izvoraste din mine.
Am cazut in genunchii si am inceput sa plang,insa o voce de copil mic ma intrerupe. Cand imi ridic capul ma vad pe mine, cu cele doua codite prinse in varful capului,cu acele haine frumoase. Langa mine era tata. M-am apropiat incet si am ascultat:
-Tati ,m-am lovit la picior!
-Bella,va trece!
-Dar Adi m-a impins!
-Iti promit ca nimeni nu va mai da in tine. Te voi proteja!
-Promiti?
-Promit!
In secunda urmatoare lacrimi curgeau siroaie pe obraji mei,am intors capul .
Cand ma uit mai bine,ma vad pe mine,aveam un zambet imens pe fata si vorbeam la telefon. Din nou m-am apropiat si am ascultat:
-Imi e frica ca te voi pierde,stiu nu suntem impreuna,dar tot tin la tine si imi e frica ca vei gasi o alta fata care sa te faca sa razi si sa vorbesti orice cu ea.
-Hei,nu o sa ma pierzi,iti promit! Te cunosc inca de la inceput si stii ca tin si eu la tine!
Lacrimiile curgeau inca din ochii si nu se opreau. Am intors capul in partea dreapta si din nou ma vad pe mine. Ma vad fericita dar si trista. Vorbeam cu o persoana si curioasa ma apropiu sa vad cui ii scriu:
-Stii,imi e frica sa te pierd si pe tine!
-Iza nu ma vei pierde stii asta! Eu nu sunt el sau tatal tau,eu sunt sora ta!
Inca plangeam si nu mai rezistam ,am inchis ochii si i-am tinut asa pret de cateva clipe. Cand i-am deschis eram intr-o camera alba. Trupul meu era intins pe un pat. Deasupra usii scria:morga! In jurul meu se aflau trei persoane:tata care arata groaznic,el si Iulia!
-Mi-am pierdut fata, aceea fiinta caruia i-am promis ca o protejez! De ce ,Doamne?
-Iza,iarta-ma,iarta-ma!
-De ce ai plecat?
Totii plangeau. Cand ma apropiu sa ma privesc arata exact la fel,palida,doar ca de sub pleoapele mele curgeau lacrimi. Iulia a observat!
-Esti aici!
-Mereu voi fii!....*
Cu asta am deschis ochii speriata. Priveam in jurul meu. A fost un vis,un vis in care am vazut promisiuniile care au fost incalcate sau care vor fii incalcate intr-o zi. Aceea cearta cu Iulia am avut-o si e vina mea,e vina mea ca nu stiu sa tin persoanele importante langa mine,nu pot mai ales cand stiu ca ma vor dezamagi. Imi pare rau ca ti-am ascuns lucrurii Iulia,dar acelea sunt friciile mele pentru care mereu sunt batjocorita. Plang si nu stiu pentru ce,desi asta s-a intamplat ieri, plang pentru ca imi e frica. Imi e frica , #D,#I si #H!