The heart wants what it wants

Capitolul 11

                      Un Craciun foarte "fericit"

Hmm,trei zile. Trei zile amarate au trecut. Sunt trista si gandita. Ce face? Cum e? Dar eu cum sunt? Eu sunt trista,fara cadouri,fara zambete,doar lacrimi. Nici bradul de Craciun frumos impodobit nu isi are valoarea pentru mine. In loc de urari primesc palme si urlete. Cum ce am gresit Doamne? Starea mea de tristete nu se datoreaza din cauza acelor lovituri ci din cauza lui. Era trist,foarte trist. Vorbea sec cu mine si doare fiindca tin la el mult mai mult decat ca la un frate. Dar ma multumesc sa tina la mine ca la o sora. Poate asta e inceputul. Deci cum spuneam era trist. Toata ziua m-am gandit la el, am fost ingrijorata. Imi verificam telefonul din 5 in 5 minute. Tot ce am baut nu m-a facut sa uit din contra , m-au facut sa ma ingrijorez mai mult. Visul meu de alaltaieri noapte a fost real,exceptand partea cu el. M-am intristat si lacrimi amenintau sa cada. Dar am promis ca nu mai plang,insa totusi le-am lasat sa curga. Alaltaieri seara am fost vesela,asa paream,dar aparentele inseala. Stiu ca o sa citesti asta,deci nu ma judeca! Nu mai fii trist si deascarca-te , eu astept! Poate astept in zadar! Dar nu conteaza,am vreme pana mor!