Ziua a 28-a 2015
A fost odata ca niciodata o fata care spera ca intr-o zi printul ei o va cauta. Si visa,visa cu ochii in lacrimi la el. Si acum statea si privea cerul pe geamul scolii. Isi dorea sa nu fie lasata balta de prietena ei. Isi doreste tatal inapoi. O fata cu ochii caprui ,ochii ce au plans mereu. Asta eram eu inainte,dar si acum doar ca din aceea lista am eliminat ceva.
Stateam si priveam cerul si parca ma aflam sus printre nori. Desi acesta e gri ma linisteste. Incep sa invat din greselii,azi o persoana spunandu-mi: nu mai lasi pe nimeni in preajma ta. Nu nu mai las,imi e greu fiindca stiu ca toti vor pleca. Toti cei care imi intra in suflet pleaca si nu vreau asta fiindca uneori persoanele care pleaca sunt fix persoanele de care am cea mai mare nevoie. Am invatat ca nimic nu e imposibil,chiar si visele devin realitate,dar oare ale mele da? Chiar si cand scriu visez,fie ca sunt la scoala,fie ca scriu aici,scriu cu o placere imensa. Ce se intampla? De ce fac asta,#D,#I?
CITEȘTI
The heart wants what it wants
RomantizmTe crezi o fiinta importanta pentru toti,dar nu e asa,tatal tau te uraste si mama ta cauta alinare in tine,iar tu o simpla fata ajungi sa te indragostesti de cineva de care iti e frica ca te va respinge,dar inima vrea ceea ce vrea,mereu va fii asa,f...
