The heart wants what it wants

Capitolul 10

                Linistea si dorul de el

Deschid ochi din nou. I-am inchis ca sa il vad. Atata liniste in jurul meu. Mi-au ramas doar lacrimiile. Privesc camera ca pe un gol unde cad mereu si mereu,azi am primit a treia palma. Nu mi-a pasat,gandul imi era la el. Imi e dor de el. Am fost rautacioasa cu el,dar doare. Nu cred ca ii e dor de mine. E fericit acum. Obligatia s-a terminat. Imi ridic corpul lipsit de vlaga si merg la oglinda. Cum aratam! Cearcane pe sub ochii,fata palida, lacrimi vechi si proaspete pe obraji. Am plecat de acolo. Nu puteam sa ma privesc. El e prezent in fiecare vis: cand am incasat un glont in locul lui,cand m-a calcat masina si multe alte vise. Nu imi vine sa cred ca ma distrug pentru un baiat. Citesti asta si o sa zici ca sunt disperata dar esti ca un drog. Imi i-au castiile,cartea si creionul si am citit. Toate personajele imi aminteau de el. Subliniam cate un citat sau o replica si asteptam. Ce asteptam? Nu stiu. Atata liniste. Trebuie sa fiu puternica. Doar un miracol poate schimba tot. Un miracol imposibil!

Desi am spus ca o sa sterg povestea,nu am facut-o de dragul unei persoane,Iulia tu esti aia. Desi povestea intr-un fel s-a terminat voi posta . Va pup si multumesc ca cititi desi nu dati o parere!