UnHuman |Romanian Translation|

Chapter 2

*Bell*

Am intrat în școală cu un singur gând în minte , să vorbesc cu Harry.

Am început să mă uit la bascheții mei albi , făcându-mi drum pe lungul hol , nedorindu-mi să fac contact vizual cu nimeni.Am ajuns în dreptul clasei mele și am intrat.

Înainte să mă așez pe scaunul meu m-am uitat în jur.Nu este aici.Am oftat și am luat loc.Încet , încet , clasa se umplea cu elevi ,  numai că Harry nu venise.

Mi-am tras fusta mai jos , fiindu-mi frig.Mereu în clădire este frig , mai ales în cantină.

Clasa se umple din ce în ce mai mult și am încercat să nu mă mai gândesc la el , dar indiferent de cât de mult încerc că nu o fac , el era înca acolo.Ochii lui verzi îmi bântuie gândurile.

Ora trecea încet.Am încercat să mă concentrez totuși  , dar mă gândeam numai la el.Nu știu de ce.Niciodată nu m-am gândit la băieți , mai ales la cei de abia "întâlniți".

Era timpul de prânz acum și am intrat în sala de mese.Am scanat zona , ochii mei aterizând pe un baiat cu parul creț.

Harry

Am respirat profund și am început să merg spre el , nederajându-mă să-mi iau prânzul.Mergeam din ce în ce mai nervos.Ce fac?Nici măcar nu-l cunosc.Dacă este un criminal sau mă urăște?Cred că voi afla.

Brusc , era în fața lui respirând repede.El se uită la mine cu ochii mari , parcă speriat de gândurile sale.

El doar se uita la mine șocat si neîncrezător , era complet înghețat și mut așa că am decis să încep eu conversația.

"Hei , sunt Bell Greenwood." I-am zâmbit larg și mi-am întins mâna spre el.Se uita la mâna mea confuz.Am lăsat mâna în jos simțindu-mă ciudat.Mi-am dres vocea și am continuat.

"Tu ești Harry , corect?" L-am întrebat chiar dacă știam deja răspunsul.El aprobă ușor încă speriat.Nu știam ce să zic , iar el se uita pur și simplu la mine.

"De ce ești aici?" El a întrebat timid.Vocea lui era atât de adâncă și răgușită.Felul în care cuvintele au ieșit incet de pe buzele lui mă face să mă topesc.

"Pentru că vreau să te cunosc." Ochii i s-au lărgit mai mult.Era șocat?Eu sunt șocată că vorbește cu mine.

"Nu ai prieteni?Nu ar trebui să vorbești cu mine.Eu - asta nu e bine."Inima mea s-a frânt puțin.El este atât de trist și singur.

"Nu." Am spus încet. "Dar am putea fi prieteni." Imediat ce am zis asta , el s-a încruntat.

"Tu v-vrei să fii prietenă cu mine?" Șocul era evident în tonul lui.Se uita la mine ca și cum aș avea 2 capete sau ceva de genu.

"Desigur.Pari dulce ( sau draguț , poate merge oricare , dar mai mult îmi place 'dulce' :)))) ) " Am ridicat din umeri.El și-a lins buzele uitându-se atent la mâinile lui , care erau sprijinite de masă.

"Deci..." Am zis , încercând să fac conversație. "De ce nu ai venit la oră?"

"Ea mă sperie." El a șoptit serios cu ochii mari.Nu m-am putut abține, așa că am izbucnit în râs.Și-a lăsat capul în jos din nou.Oh!

"Nu râd de tine Harry." El și-a ridicat capul pentru a se uita în ochii mei."Ea poate fi înfricoșătoare , dar vei fi în regulă , atât timp cât eu sunt acolo."

L-am văzut pe Harry zâmbind pentru prima dată.Are un zâmbet frumos.Buzele roz se ridicau în sus , arătându-i dinții albi și gropițele.I-am zâmbit înapoi , iar el și-a lăsat din nou capul în jos.

"Pot să-ti văd mâna?" A întrebat .Mi-am unit sprâncenele confuză.

"Uh...Cred." Mi-am pus măna între a sa , iar el și-a pus degetul pe ea.Am simțit o furnicătură plină de căldură care erupe din corpul meu.Dintr-o dată se simțea foarte fierbinte.Mă simteam ciudat așa că am început să mă agit.Era ca și cum ceva m-ar fi electrocutat cu energie.

Harry îsi plimba degetul pe palma mea.Trasa linii ușoare cu degetul mijlociu ( uuuu :))) ) . Sprâncenele sale s-au unit , el încă inspectând mâna mea.Părea atât de concentrat pe ceea ce făcea.El parcă mă examina.

Și-a urcat degetul mai sus , spre încheietură și a apăsat tare pe pulsul meu.Părea ca și cum asculta cu atenție bătăile inimii.Respiră profund și se strâmbă ca și cum ceva îl durea.

El și-a închis ochii și s-a ridicat repede de pe scaun.Am sărit surprinsă atunci când m-am uitat la fața lui.Ochii săi păreau să fie de un auriu ciudat , aproape erau 3D.

"Eu - eu trebuie să plec." A spus îndreptându-se spre ușă.

Am rămas pe loc complet șocată.Nu am nici o idee despre ce s-a întâmplat.Eu am fost devină? Cred că într-adevăr nu sunt bună la a-mi face prieteni.Dar , asta a fost pur și simplu ciudat.

Și odată ce a plecat  am putut simți răcoarea din cantină , din nou.

----------

All credits to @horanshair

Scuze dacă-i prea scurt , dar autoarea a promis că o să se revanșeze.

P.S - Cine prea dedicație?

P.S.S - Nu o să pun next dacă nu o să-mi ziceți părerea voastra despre carte

Love all ♡ ♥

Δ Acest capitol are 861 de cuvinte Δ