UnHuman |Romanian Translation|

Chapter 4

Bell•

M-am trezit din cauza alarmei mele stupide.Am gemut , trântind-o pe jos încercând să mă ridic din pat.

Odată ce picioarele mele au atins podeaua rece am putut simți câțiva fiori pe șira spinării și parcă vroiam să mă întind din nou în pat și să mă culc , dar mi-am revenit și am început să mă pregătesc.

Mi-am prins părul și mi-am luat pe mine un pulover și niște blugi.Sunt prea obosită pentru a face mai mult.După ce am terminat m-am întins din nou în pat.

Toată noaptea , tot ce am făcut a fost să mă rotesc în toate părțile posibile.Nu puteam să dorm deoarece mă gândeam continu la Harry.El era atât de ciudat.Dar ceva mă atrăgea la el.

Va trebui să-l confrunt astăzi.Nu puteam să nu mă întreb dacă nu cumva a fost vina mea.Poate că am făcut ceva greșit.

M-am dat jos din pat și mi-am luat geanta.Cu cât ajung mai devreme la școală , cu atât îl văd pe Harry mai repede.

•••

În timp ce parcam , în cap mi se rulau întrebările pe care puteam să i le pun.Respirând adânc , am deschis portiera și am ieșit afară din mașină.

Holurile erau pline de grupuri de elevi fără minte care vorbeau și erau coștienți de prezența mea.Trebuie să ajung la oră.Sala de curs era goală , ca de obicei , așa că m-am așezat pe locul meu și așteptam.

Privirea mi s-a îndreptat imediat spre ușă atunci când câțiva copii au intrat în clasă , dar Harry nu apărea.

În curând clopoțelul a sunat , dar eu nu-mi puteam luat privirea de la ușă.Profesoara a început să ne predea , dar nu dădeam atenție cuvintelor ei.

Va apărea , trebuie să o facă.Se poate doar să fi întârziat.S-a mai întâmplat asta o dată.Mi-am păstrat privirea dură spre ușă până am auzit din nou clopoțelul cum sună.Am oftat dezamăgită , dar încă speram ca el să își ia prânzul mai devreme.

•••

În timp ce am intrat în cantină , ochii mei au aterizat pe masa la care el stătea mereu , dar de data aceasta era goală.Stăteam acolo și mă uitam ca proasta în cameră , dar el era de negăsit.

Am mers spre acea masă și m-am așezat cu fața spre ușile cantinei doar ca să-l văd atunci când intră.Am așteptat și am așteptat să apară , dar nu s-a întamplat asta.

Clopoțelul a sunat din nou și m-am ridicat ca să ies , realizând că nici măcar nu m-am atins de mâncare.Am fost așa de distrasă de gândurile cu Harry încât am și uitat unde mă aflu.Cat de patetică sunt.

Am ieșit din cantină și am început să mă îndrept cu pași mici spre următoarul curs.De ce nu a venit azi?Dacă am făcut ceva greșit?Dacă s-a mutat? Toate aceste gânduri îmi făceau capul să explodeze și eram atât de confuză că mă gândeam în continu la el.

În general , nu mi se întâmplă asta cu ceilalți băieți , dar el este...diferit.

•••

Orele în sfârșit s-au terminat , iar eu nu l-am văzut pe Harry deloc astăzi.Am urcat în mașină și am scos-o din parcare.

Am vrut doar să vorbesc cu el și să îndrept lucrurile.Dacă vedeam fața lui frumoasă era un bonus.Eu tocmai am zis că-i frumos?

Jur că acest băiat mă înebunește.Este așa de interesant , iar eu vreau să aflu mai multe despre el.Vreau să știu lucrurile care-i plac și cele pe care le urăște.Vreau să aflu totul despre misteriosul Harry Styles , doar că o să-mi ia ceva să aflu cum pot face asta.

Mintea mea era plină numai cu lucruri despre el.Nu eram deloc atentă la drum.Nu eram atentă deoarece toată atenția mea era umbrită de el.

Și atunci s-a întâmplat.

Ceva a sărit în fața mea și m-am grăbit să pun frână.Viața mea practic mi-a trecut prin fața ochilor.Nu am lovit nimic , dar șocul că am lovit pe cineva sau ceva m-a făcut să mă panichez foarte tare.

Poate că îmi imaginez , dar Harry stătea înghețat în fața mașinii , uitându-se la mine în stare de șoc.El s-a aplecat puțin și i-am văzut ochii lui strălucitori 3D , culoarea care a făcut ca inima mea să stea în loc.

Mi-am închis ochii rapid foarte stânși gândindu-mă că este doar în imaginația mea , iar atunci când i-am deschis din nou , el a dispărut.

Mi-am întors capul în partea stângă doar ca să-l văd pe el cum fuge în pădure.Fără să mă gândesc de 2 ori am deschis portiera și am început să alerg după el.Picioarele lui lungi erau mai rapide ca ale mele , dar nu aveam de gând să renunț așa ușor.

Alegam într-o pădure necunoscută după un băiat.Pădurea era întunecată din vina copacilor mari care blocau lumina soarelui.Terenul era umed iar ceața era deasă , aproape imposibil să-l mai văd pe Harry , dar am continuat să alerg.

Fugeam și fugeam , strivind crengile și frunzele uscate de pe pământ , dar nu contează asta.Nu pot să-l pierd în pădure.Dintr-o dată am început să simt cum amețeala mă cuprinde așa că m-am oprit într-un luminiș.A plecat și nu am nici o idee în contro a luat-o.M-am pierdut.

Am încercat să-mi trag răsuflarea , dar brusc m-am simțit extrem de slabă.Totul a început să se rotească în jurul meu , iar toate lucrurile pe care le vedeau erau 3D.Mi-am privit mâinile , dar m-am speriat atunci când am văzut că și ele se văd 3D.

Am început să văd totul dublu și am auzit o voce foarte cunoscută care îmi șoptea lucruri la ureche.Nimic nu avea sens.Mă simțeam de parcă am început să înebunesc deoarece sigur șoaptele nu erau în engleză.

În cele din urmă corpul meu a cedat și am căzut pe pământul umed.Am început să văd numai pete albe și simțea cum cineva parcă-mi bagă ace în cap.

După aceea am leșinat.

---------

All credits to @horanshair

Știu că nu este cine știe ce și îmi pare rău. Nu știu cât de bine am tradus , dar sper că puteți citi și înțelegeți. Mâine o să urmeze next la 'Maniac' , bine... poate duminică.

NO COMM = NO NEXT

Cine vrea dedicație să-mi zică.

Love all ♡ ♥

Δ Acest capitol are 1054 de cuvinte Δ