UnHuman |Romanian Translation|

Chapter 5

Bell•

Pleoapele mele se simțeau grele așa că am început să clipesc încet.Mi-am deschis ochii pentru a vedea că sunt în camera mea.Eram destul de confuză că eram în patul din casa mea.

Îmi amintesc totul foarte clar.Conduceam spre casă și Harry a sărit în fața mea ca un fel de animal.După aceea am început să alerg după el , dar m-am pierdut în pădure.Deci , cum am ajuns aici?

Poate am visat tot.Dar nu-mi amintesc când am venit acasă și m-am schimbat în pijamale.Jur că era real , dar dacă a fost așa atunci ce s-a întamplat după ce am leșinat?

M-am uitat la ceas și am văzut că era 9 dimineața.Ochii mei s-au mărit atunci când mi-am dat seama că m-am trezit târziu.

M-am dat jos din pat și am început să merg spre scări.După ce le-am coborât m-am îndreptat spre bucătărie unde mama stătea la masă citind o carte în timp ce mai lua o gură din sucul de portocale.

"Mamă , de ce nu m-am trezit?" Am întrebat repede.Mama s-a uitat la mine cu strâncenele încruntate și a început să râdă.

"Deoarece e sâmbătă." Chicoti ea.Ohh .Am început să râd și eu în timp ce mă îndreptam spre frigider ca să iau sticla cu suc de portocale.

"Te-ai culcat foarte devreme aseară.Mă așteptam să vii în living ca să ne uităm la "Netflix" , așa cum făceam de obicei." Ea mi-a spus , făcându-mă să mă înec cu sucul.

"Deci , când ai ajuns acasă eu eram aici?" Am întrebat-o.

"Desigur.De ce nu ai fi?" Ea a întrebat încruntându-se.

"Mașina mea era aici?" Am întrebat-o , ignorându-i întrebarea.

"Da , ce se întâmplă Bell?" Ea mă întreabă suspicios.Eu mă ridic și mă întorc în camera mea pentru a evita mai multe întrebări.

Dacă mama nu ma adus acasă , atunci cum am ajuns aici?Nu , el nu putea face asta.Dar dacă ma adus el , nu explică de ce fugea de mine.

Totul a fost așa ciudat.Mă simțeam de parcă el era animalul sălbatic și eu vânătorul.După aceea a dispărut.Dar ce s-a întâmplat după încă nu știu.

Îmi amintesc cum mintea îmi juca feste și cum corpul meu era slăbit.Totul se vedea 3D și începuse să se învârtească în jurul meu.Mă simțeam de parcă fusesem atacată de o forță invizibilă.

Nu găsesc răspunsuri pentru toate întrebările mele , cred că o să explodez.Singura persoană care poate să-mi dea răspunsurile , nu o pot localiza.Și dacă îl găsesc , ori îmi va răspunde ori va fugi din nou.

Ce avea de gând să fac era o nebunie.

Mi-am deschis dulapul și am luat o pereche de blugi skinny și un tricou negru , la gât în formă de V. După ce m-am îmbrăcat , m-am încălțat într-o pereche de bascheți negri și mi-am prins părul într-o coadă simplă

"Pa mamă! Mă duc la librărie."Nu am așteptat un răspuns și am început să fug spre mașină.

După ce m-am urcat în ea , am început să o iau spre școală.Eram nervoasă.Palmele mele erau umede și reci , dar am ignorat asta.

Pădurea înaltă , Washington , a intrat în câmpul meu vizual.Când am ajuns în locul în care eram să-l calc pe Harry , am oprit mașina și am ieșit afară.Era întuneric din cauza norilor și probabil va ploua curând.

După ce am tranversat strada mi-am dat seama că trebuia să iau pe mine o geacă sau un sacou.Am început să merg prin iarba udă , intrând din ce în ce mai mult în pădurea în care am fost și ieri.