VOL I + VOL II [Dragoste][Dramă][Comedie] PUBLICATĂ: https://play.google.com/store/books/details?id=ToehEAAAQBAJ
Firea dramatică a personajului principal Evelyn o conduce pe o cale necunoscută unde îi este greu să se adapteze schimbărilor bruște. Du...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Acordurile melodioase a instrumentelor ce se aud în jurul nostru ne încântă auzul și ne face să simțim cum zăpada imaculată de afară ar fi topită de notele muzicale.
Sticla imensă din stânga mea ne oferă o priveliște spectaculoasă, iar fulgii ce se aștern, par a fi mai mari. Dacă privești spre cer și te concentrezi la ceea ce vezi, imaginea se distorsionează, iar fulgii nu mai cad, ci simți că tu ai urca în locul din care ei provin. E o iluzie fenomenală pe care o încerc ori de câte ori am ocazia.
—Ce frumos e! îi replic lui Leon în timp ce îmi ridic coatele de pe masa și îl observ ațintindu-și ochii spre locul în care priveam.
Se simte atmosfera caldă învăluită totodată de decorul cu plante verzi așezate lângă riflajele de lemn construite pe perete la o distanță fixă.
Își mută privirea spre mine și îmi aprobă nonșalant cuvintele fără să spună ceva. Ochii lui căprui par tulburați, iar modul în care mă privește e ciudat. Sigur îl deranjează ceva și probabil nu dorește să ruineze această zi minunată.
Exact când mă gândesc să îl întreb ce se întâmplă, mă opresc în timp ce observ chelnerul apărând din spatele lui Leon în timp ce ține în palmă tortul aniversar pe care l-am comandat pentru noi, ca o surpriză. Îmi face cu ochiul în timp ce se apropie de noi. Zâmbetul mi se întinde pe buze, iar Leon își mută privirea în direcția mea, observând tortul de ciocolată acoperit cu zmeură. De fiecare data aniversăm în același loc, însă Leon s-a gândit să schimbe localul în ultimul moment. Totul era bine pus la punct, până când m-a anunțat aproape în ultimul moment de această schimbare. Nu-i stătea în fire să facă acest lucru, însă m-am gândit că poate va face ceva mai special la aniversarea de trei ani. De aceea am sunat-o în disperare pe Karinne și pe Festina ca să mă ajute să aduc tortul de acolo.
Cu toate că nu am mai vorbit cu ele, cred că misiunea a fost îndeplinită cu succes, deoarece zmeura arată minunat.
—Aniversare fericită, iubitule! îi zâmbesc entuziasmată întinzându-mi mâna pe masă și cuprinzând-o pe a lui.
Îi observ aceeași privire tulburată. Are emoții? De ce nu spune nimic? Sper că nu vrea să...
—Evelyn! îmi pronunță emoționat numele strângându-mi ușor degetele cuprinse într-a lui. Îți sunt recunoscător că ai făcut atâtea lucruri pentru mine. Să știi că am petrecut momente frumoase și mereu m-ai binedispus, dar...
Pentru un moment m-am liniștit, însă conjuncția adversativă m-a băgat în sperieți. Adică anulează tot ce a spus în prima frază?
—Dar? îmi ridic sprânceana confuză, așteptând curioasă să aud ce are de spus.
—Dar simt că lucrurile au deraiat, își retrage mâna, moment în care am realizez că ceea ce îmi spune nu e ceva pozitiv.
—Adică? îi replic confuză luându-mi mâna părăsită de pe masa și unindu-le începând să îmi rup pielița de lângă unghii. Obișnuiesc să fac asta de fiecare data când simt acea nervozitate ce preia stăpânirea pe corpul meu.
