11. Am înțeles acum

2.5K 220 23
                                    

           Mă întorc în birou, sătulă și de mâncare și de Marko

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Mă întorc în birou, sătulă și de mâncare și de Marko. Exact cum nu vreau să mai văd mâncare în fața mea, exact așa vreau să nu îl mai văd. Mi-a arătat ce îi poate capul să facă, așa că nu mai vreau să am de aface cu el. Nu că m-ar fi deranjat prea tare faptul că a vrut să mă scoată în frig, ci motivația lui egoistă. Dacă e prea plin de personalitate, atunci să stea cu cine vrea, dar nu cu mine.

Încep să tastez nervoasă, scriind prezentarea noului joc. Trebuie să-i termin documentele până la finalul programului, deoarece mâine avem șendința cu directorii și vor să le fie prezentat proiectul complet. Nu mai am atât de mult, pentru că am reușit să mă concetrez dimineață și să-mi pun ideile în ordine.

Acum însă concentrarea îmi e este întreruptă. Mă tot gândesc la ce naiba a vrut să îmi facă omul ăsta? Chiar voia să-mi dea o lecție de bună purtare? Crede că are vreun drept asupra mea? Sunt atât de nervoasă, încât Rose mă privește ciudat, deoarece sunetul tastelor o cam deranjează. Sincer, și pe mine mă deranjează multe, dar nu mă tot plâng atâta ca alții.

Inspir și expir încercând să elimin toată energia negativă din corp. Tipa de la pilates mi-a spus că atunci când sunt stresată, să stau și să mă concentrez asupra respirației. De ce nu funcționează? mă gândesc, lovind cu piciorul în podea.

Privirile colegilor se ațintesc asupra mea, pentru că sunetul meu e puțin ciudat. Trebuie să improvizez rapid ceva.

— Am văzut un gândac și l-am ucis! le spun în timp ce zâmbesc fals cu dinții. E exact ca atunci când încerci să o minți pe mama. Știi că ea are informații clare despre ce ai făcut, dar tu tot alegi să o ți pe a ta.

Cred că mă sufoc aici! Îmi trebuie o gură de aer, așa că mă ridic și mă îndrept spre terasa din apropiere. Nici bine nu ies pe ușă, că îl văd pe nenea Marko săgetându-mă cu o privire ucigătoare. Cred că i-am rănit orgoliul lăsându-l singur acolo. Dar așa îi trebuie, dacă nu știe cum să se comporte cu o doamnă.

Privirea ca privire, dar viteza cu care vine spre mine mă cam sperie. Își încruntă fața și mă prinde de braț.

— Trebuie să reglementăm ceva! îmi spune pe un ton apăsat. Acum!

De unde își atribuie atâtea drepturi asupra mea? O fi nervos, dar nu se vorbește așa cu o femeie, niciodată...Gogule!

— În primul rând, dă-mi drumul! mă răstesc înapoi, rămânând cu brațul nemișcat. Acum!

— Serios Evelyn ... ce-i cu tine? Doar nu mă ignori pentru că ți-am prins puțin degetul! începe să se victimizeze, ca și cum eu aș o plângăciosă si el a vrut să mă întroneze ca regina lumii.

Îmi dă drumul mâinii, așa că pot gesticula în voie. Totuși am grijă să nu-i scot ochii cu degetele.

— Serios? Doar mi-ai prins puțin degetul? Nici acum nu ai înțeles ce ai făcut? îi spun în timp ce mă minunez că nu și-a dat seama unde a greșit. Știi ce? Las-o baltă. Nu are rost! Ai dreptate, e vina mea! Nu trebuia să cobor cu tine în public! îi continui pe un ton ironic și nervos, pentru că el continuă să pară o victimă. Așa că nu are rost să-i explic ca la un copilaș ce nu mi-a plăcut. O să se învețe el minte ... cândva!

EVELYNUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum