SINGURI NE-AM ALES SOARTA
Popor umil prin ignoranță
Ce pe la moaște căutați minune,
Cereți la Dumnezeu gram de speranță,
Făcând pe la statui mătănii-n plecăciune.
Încrederea din suflet se-ndoiește
De propria-ți Ființă de Lumină,
Căci teama de-ntuneric înflorește
Când viclenia bagă-n tine atâta vină.
Cărțile zac prin rafturi necitite
Incultura a pus preț pe valoare,
Ne conduc mințile cele mai prăfuite
La idioți cu rang le dați crezare.
Le-ați smuls la dascăli rădăcina
Înfiptă ce era în educația societății,
Vă înecați copiii în doctrina
Adâncului noroi al materialitații.
Vă plăngeți sărăcia pe meleaguri străine
Pământul nostru demult nu mai rodește,
Întorși sunteți cu buzunare pline
Uitați că bogația vă-nrobește.
Și-așa vom fi cu toții amanentați
De-o mână de tâlhari ce-i tot urmăm,
Nicicând nu vom mai fi răscumpărați
Singuri ne-am ales soarta pe care-o merităm.
