OPREȘTE!
Speranța-i o capcană,
Nu vei schimba nimic de stai și plângi
Cu lacrimi peste rană.
Stai ghemuit în frici
Să-ți ascunzi norii ce fulgeră-năuntru,
Nu vrei să te ridici.
Cerșești zadar iubire
Cu vorbe goale în emoții fragile,
Amară amăgire.
Vocile țipă întunecate
Nu simți, nici nu asculți să înțelegi
Tăcerea în singurătate.
Încrederea i pierdută,
Căci adevărul nepătruns se ascunde-n
Viața nevăzută.
Cărți cu coperțile-nchise
Sunt suflete rănite într un ocean de gânduri,
Înțelepciuni aprinse.
Mintea te rătăcește
Prin haos de răspunsuri fără nici o-ntrebare.
Oprește!
versuri- nicoleta ioan
