Scriitorul

377 45 12
                                    

Era liniste in casa copiilor rataciti.

Felix fuge in sufragerie, era foarte fericit si tinea in mana ceva ce ar trebui sa fie o carte.

Felix:ba, fiti atenti aici. Am scris un roman.

Seungmin:la cat esti de prost, nu cred ca a iesit nimic.

Felix se uita urat la Seungmin si asteapta intrebari, dar nimanui nu parea sa ii pese.

Changbin:si ce fel de roman e, dragule?

Felix(mandru):e un roman de iubire. De acum sa-mi spuneti Felix Cristian Andersen.

Minho:Hans Cristian Andersen nu scria carti pentri copii?

Felix:ba da, in romanul meu este vorba despre cum eu si Binnie am ajuns impreuna.

Changbin:dar noi am inceput sa avem sentimente unul pentru altul cand...

Felix:taci! Doar taci!

Minho:acu' m-ai facut curios, spune-mi, Changbin, cum te-ai indragostit tu de Felix?

Changbin:ne-am incurcat chilotii cand am spalat hainele la masina de spalat comuna de la companie. Ne-am grabit amandoi cand am luat hainele si dupa, seara, ne-am dus inapoi la spalatorie. In momentul in care i-am inmanat chilotii curati, am stiut ca vom fi suflete pereche. Am inceput sa ii iau chilotii doar ca noaptea sa ne intalnim si sa ii dau inapoi proprietatea.

Felix:mi-ai stricat cartea.

Jisung:stai, tu chiar ai scris asa ceva?

Felix(mintind de ingheata apele):um... nu?

SausageUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum