într-o lume în care oamenii se bat pe cârnați, 9 copii rătăciți vor face ce stiu mai bine, să se enerveze reciproc.
Cartea e un pamflet și trebuie tratat ca atare.
În carte al nouălea membru al copiilor rătăciți este Woojin din AB6IX.
Barza a mai zburat ce a mai zburat până ce a ajuns la o căsuță.
Seungmin și Frumusika1897 au ajuns la ușa de la intrare.
Când Seungmin vede totul cu fața lui se sperie din nou. Mai ales că pe obrazul fiecărui Seungmin din camera aia erau urme de ruj.
Frumusika1897:stai aici!
Seungmin se așează pe un scaun și așteaptă speriat de moarte. Tremura foarte tare, dar când silueta a apărut de după un perete, s-a liniștit. Arata exact la fel, era frumoasă.
Seungmin a fost brusc luat în brațe. Mâinile mici și subțiri ale siluetei fiind înfășurate în jurul băiatului care doar zâmbea tâmp.
Silueta:mă bucur că acum ești bine.
Seungmin:eu mă bucur că stau cu tine.
Silueta:chiar, să îți arăt camera ta.
Silueta îl ia de mână pe Seungmin și îl duce într-o cameră, părea a fi a ei.
Silueta:asta e.
Seungmin:Aebin? Ăsta e numele tău?
Silueta (dând jos literele de deasupra patului ei):ups, am uitat să le dau jos.
Seungmin:deci așa te cheamă. Ai un nume frumos.
Aebin zâmbește pe sub dantela ei neagră.
Seungmin:tu unde ai să dormi?
Aebin:pe jos.
Seungmin:nu te pot lăsa să faci asta.
Aebin:e ok.
Seungmin o ia de mâini pe siluetă.
Seungmin:voi dormi eu în cadă. Te rog, nu te sacrifica pentru mine.
Frumusika1897 intră peste cei 2 în cameră.
Frumusika1897:totul e bine, doamnă?
Aebin:da, totul e grozav, acum ieși, te rog.
Aebin și Seungmin au stat împreună toată ziua. S-au jucat jocuri video, au băgat câini cu capul în toaletă, au făcut păpuși voodoo. A fost ziua perfectă pentru Seungmin, care alături de siluetă a devenit un cu totul alt om.
După ce au cusut păpuși voodoo, s-au luat în brațe, dar fără să vrea, Aebin a adormit.
Seungmin voia doar să vadă fata de sub stratul acela de dantelă, așa că încearcă să i-l de-a jos de pe față, dar o trezește.
Aebin:ce faci?
Seungmin:voiam să a-aflu cum arăți.
Aebin:oh, da. Cum vom sta împreună, ar trebui de asemenea să știi și cum arăt.
Fata își dă jos de pe față dantela neagră.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Seungmin se îneacă cu propria salivă.
Aebin:presupun că sperai să fiu mai frumoasă. Nu sunt genul tău, nu?
Seungmin:nu, ești mai mult decât genul meu. Ești cea mai frumoasă puicuță pe care am întâlnit-o.
Ușa camerei se deschide brusc.
Frumusika1897: doamnă, v-am adus noi ochi de sticlă. Oh, se pare că v-ați arătat fața. Să îi spunem?
Aebin:da, hai să îi spunem.
Frumusika1897 se așează lângă pat.
Frumusika1897:nu am fost niciodată obsedată de tine. Nici eu, nici soțul meu. Ea e nepoata mea, singura persoană care te place defapt. Ne-a pus pe mine și pe soțul meu să ne prefacem obsedați de tine ca să fii mai apropiat de familia noastră. M-am comportat de parcă o slujesc pentru că îmi pasă de ea, defapt sunt o bunică normală.
Seungmin zâmbea.
Seungmin:deci și tu mă placi?
Aebin nu apucă să spună nimic, este sărută de Seungmin. Momentul ar fi fost adorabil dacă nu apărea în cameră Seungminel, câinele lui Aebin, și vomita pe Frumusika1897.
Între timp, în apartamentul copiilor rătăciți:
Changbin:Felix, iubitule, nu mai plânge cu capul pe perna lui Seungmin.
Felix(printre lacrimi):nici să nu te aud, de acum sunt gUsTAvO.
Jeongin:hei, cât timp voi plângeați ca niște bebeluși, eu am găsit soluția de a îl salva pe Seungmin, dar trebuie să ne reîntâlnim cu cineva cunoscut.
Changlix:nici să nu te gândești.
Jeongin:prea târziu, deja am vorbit cu Paul Antibiotic.
