Sausage

Familia lui Aebin

Copiii rătăciți erau în sufragerie și se uitau la Acces Direct.

Aebin intră în cameră.

Aebin:dragilor, am fost invitați la cină de către bunica și bunicul. Îmbrăcați-vă frumos, că plecăm în 2 ore.

Seungmin:dar știi că bunica ta mă cam bagă în sperieți.

Aebin:iubitule, ți-am mai zis, nu e obsedată de tine și nu a fost niciodată.

Seungmin:da, dar poate e nervoasă că i-am făcut păpuși voodoo.

Aebin:stai calm, nu îi pasă. Știu asta pentru că și eu îi fac păpuși voodoo când mă enervează.

Seungmin (luând-o de mână pe Aebin):chiar suntem suflete pereche.

Aebin:da, suntem. De ce nu ne-am întâlnit mai devreme?

Seungmin:nu am idee.

Minho:de ce nu vă puneți reciproc întrebări stupide în altă parte? Conversația voastră mă face să vreau să vomit.

Aebin:pregătiți-vă!

Uite așa copiii rătăciți s-au dus și s-au schimbat. Toți arătau teribil, mai puțin Seungmin care era îmbrăcat la costum.

Chan purta haine strâmte de piele.

Woojin purta KFC merch.

Minho purta peruca de femeie a lui Chan.

Jisung purta covorul de la baie.

Felix purta hainele lui Changbin, care îi erau mici.

Changbin purta hainele lui Felix, care îi erau mari.

Jeongin purta perdeaua de la duș.

Hyunjin o purta pe Melanie.

Aebin:cu ce v-ați îmbrăcat?

Jisung:cu haine, nu se vede?

Aebin:tu porți un covor.

Jisung:ai dreptate.

Aebin:nu avem timp să vă mai schimbați. Măcar Minnie al meu  arată decent.

Copiii rătăciți și Aebin merg până la casa lui Frumusika1897 și a lui Paul Antibiotic. Sunt primiți cu brațele deschise și serviți cu mâncare.

Frumusika(uitându-se la Jeongin): ăsta mic e vai de viața lui, nici bani de chiloți n-are.

Hyunjin:mă scuzați, dar soțul meu are bani de chiloți, doar că nu a vrut să strice ținuta.

Frumusika:cum spui tu.

Au mâncat mâncarea scârboasă servită de gazde până când Paul Antibiotic a început să povestească întâmplări din copilăria lui.

Paul Antibiotic: și am introdus obiectul în gaură. Era cald, foarte cald.

Minho(șoptind pentru Jisung): îmi place bătrânul ăsta.

Paul Antibiotic: așa am făcut eu prima mea pizza. În 1958. Ce mai an! Atunci am întâlnit-o pe frumoasa mea nevastă. Lucram la restaurant când a venit ea. Mi-a cerut o pizza, dar proasta nu știa să mănânce și s-a înecat. A scuipat bucata de pizza pe șeful meu.

Minho:foarte frumos, dar noi trebuie să plecăm acum.

Aebin:ba nu, nu trebuie.

Minho își blestema zilele.

Până la urmă Paul Antibiotic și-a povestit toată tinerețea. A durat 8 ore, iar până a terminat, toți copiii rătăciți erau adormiți cu capul în farfuriile lor pline cu carne de iac și sos de lăcuste fripte.

Când s-au trezit au plecat acasă.

Aebin:cum a fost la ai mei?

Seungmin:iubito, hai să nu mai mergem la ei niciodată.