Sausage

Bezele si sange

Capitol scris de STAY999

La sfarsitul aventurii la mama sefului lor, fiinta pe care o respecta, JYP, copiii rataciti si-au perimis sa stea in jurul focului si sa spuna povesti. Din vorba in vorba, au ajuns sa spuna povesti de groaza, startul fiind dat de Hyunjin.

Hyunjin:a fost odata o jacheta. Desi a fost trecuta prin foc, a fost salvata de baiatul care o adora. Dupa cateva zile de la incident, prietenul salvatorului jachetei a mers in vizita la el si a vazut-o. Alba, putin arsa pe la maneci, dar frumoasa. Prezenta ei lumina incaperea. A incercat sa o atinga, dar salvatorul l-a oprit si i-a cerut duel. Duelul a fost atat de sangeros incat prietenul acela a murit de la o sageata, iar salvatorul s-a ales cu o zgarietura de la ureche la buze. Dar a meritat. Ajuns acasa a vazut-o pe jacheta lui frumoasa si a imbratisat-o. Sangele de la taietura lui s-a scurs pe jacheta alba ca zapada. Dupa cateva zile, un baiat isi marturiseste sentimentele pentru salvator. Acesta il respinge si cu un gest de disperare, isi taie venele tinand jacheta in mana, aceasta patandu-se si mai mult de sange. In seara aceea, in satul unde se petrece povestea, a inceput o furtuna cu fulgere si cu nori negri. Un fulger a lovit casa in care se aflau cadavrul baiatului si jacheta. Acea casa a luat foc. Se spune ca de atunci, toate jachetele care au facut oamenii sa isi neglijeze iubirea, au luat foc. Atunci a inceput blestemul...

Changbin:plictiseala! Nu mai bine zic eu una? Se spune ca daca intri intr-un cimitir si dupa aceea mergi intr-o padure si ramai acolo peste noapte, dimineata o sa gasesti un schelet langa locul unde ai innoptat.

Felix(cascand):prostii!

Changbin:prostii, huh? Asa au spus si ei. Un grup de copii prostuti au sarit gardul unui cimitir, pe care il luminau doar niste lumanari ce imprastiau o lumina difuza in intunericul gros de acolo. Era ora 2 si jumatate cand un copil a calcat pe o creanga, o cucuvea a inceput sa croncane si toti au iesit alergand din cimitir. Cum locul era situat intr-o padure, iar ploaia incepuse, acestia s-au adapostit undeva. Inainte sa ajunga in acel loc, un copil simti cum este tras de partea de jos a blugilor... din partea de jos, ca si cum un om sau ceva incerca sa il opreasca. A doua zi, acestia au vazut un schelet uman...

Copiii din jurul focului au tresarit cand o bufnita a inceput sa cante si focul a trosnit. Ei au observat ca nu mai existau bezele asa ca Minsung s-au dus spre beci sa mai ia cateva pungi. Au deschis usa si cand sa puna mana pe ele, au vazut fosila cu o masca de hidratare pe fata si cu parul desfacut. Minho a pus mana pe cateva pungi si le-a luat in timp ce Jisung i-a sarit in spate. Ajungand la foc au incercat sa le explice celorlalti ce au vazut. Dar era prea tarziu. Fosila iesise din beci si se indrepta spre foc sa-si usuce parul sleios in jurul caruia se vedeau musculite zburand. Cei 9 baieti au inceput sa tipe, dar in tot haosul creeat, Melanie a cazut in foc, o maneca arzandu-i.

Hyunjin a luat-o din foc si i-a stins maneca, apoi toti au luat-o la fuga din gospodaria blestemata, iar in goana lor, dupa 10 km, au intrat in cimitir. Cand au ajuns acolo, clopotele au inceput sa bata. Ora 3 dimineata. Un foc ardea la marginea cimitirului, acesta imprastiind lumina. Copiii au intrat in biserica abandonata cu geamurile fiind sparte, iar vantul suierand pe la ferestre.

???:cine esti? Daca esti tot acela care ai scapat saptamana trecuta, spune-mi, sau intoarce-te in sicriu. Focul afara e aprins. Pentru tine.

Vocea care a rostit aceste cuvinte provenea de la o silueta alba. Ei au tresarit speriati si au inceput sa fuga din acel loc de cosmar.

Padurea din apropiere i-a primit cu bratele deschise pe copii, acestia afundandu-se in desisul ei. Jeongin simti cum niste degete se agata de partea de jos a pantalonilor lui...

Ei au gasit un copac inalt in care s-au catarat. Woojin statea pe aceeasi creanga cu Chan. Chan si-a dat jos bluza de trening pe care o purta si a infasurat-o in jurul lui Woojin, care tremura.

Chan si-a scos telefonul din buzunar si a apelat primul numar pe care l-a nimerit.

Strabunica:alo? Chan, puiule, nu m-ai mai sunat de mult! Ce surpriza placuta!

Chan:strabunico? Ce sunt zgomotele acelea de pe fundal?

Strabunica:nimic, doar proprietarul locului in care stau momentan. A venit sa imi spuna sa intru inapoi si sa nu fac galagie. Atat. Chan, scumpu...

Liniste. Atat mai auzeau. Ploaia incepuse, iar ei nu aveau semnal. Minho lua o punga de bezele si o desfacu. Dar o imprastie pe toata. Acum erau toti 9 uzi, intr-un copac, cu intuneric in jurul lor, iar lupii urland in departare.

Ziua urmatoare, cand s-au trezit, au coborat din copacul care nu a fost atat de comod pentru somn, dar care macar i-a ferit de animalele care s-au plimbat noaptea trecuta pe sub ei.

Nici 3 pasi n-au apucat sa faca, pentru ca au fost intrerupti de un tipat.

In noroiul proaspat, se vedea scheletul unei maini cu degetele intinse... Cam ca in povestea spusa de Changbin cu o seara in urma, in jurul focului...

Chan incerca sa o sune din nou pe strabunica lui, dar isi da seama ca ea a murit cu multi ani inainte...

Asa, ca sa aveti o noapte buna.