Subsolul întunecat

64 11 0
                                    

Era o zi liniștită. Atât de liniștită încât în blocul în care locuiesc copiii rătăciți nu se auzea nici musca.

Puicuța:acum e timpul, bătrânul de 89 de ani de la parter nu mai cântă la chitara electrică.

Hyunlin(țipând):ajutor!

Puicuța(țipând):ajutor!

După 5 minute, ușa de la subsolul blocului în care stau copiii rătăciți se deschide, pe ea intrând bătrâna Hwabong de la etajul 3.

Avea de coborât niște scări, însă era foarte întuneric, iar în momentul în care Hyunlin a început să se dea singur cu capul de spătarul scaunului de care era legat, iar baba a auzit sunetele, a căzut pe scări și a leșinat.

Puicuța:tu ești cretin? Baba era singura noastră șansă de a scăpa de aici.

Hyunlin(în timp ce se dă cu capul de spătarul scaunului de care e legat):nu fac asta intenționat, e ca și cum cineva mă controlează.

În apartamentul copiilor rătăciți:

Jeongin dădea păpușa voodoo Hyunlin cu capul de spătarul unul scaun din bucătărie.

Jeongin: și chiar simte durerea?

Aebin:nu doar că o simte, el și-o provoacă.

Jeongin:super!

De jos se aud țipete, așa că Aebin își ia o armă, tigaia preferată a lui Chan, și merge jos.

Aprinde lumina de la subsol și merge zâmbind malefic spre cei doi oameni care erau legați de scaune.

Aebin: ați făcut săraca femeie să leșine? Meritați pedepsiți pentru asta.

După 10 minute, Aebin se întoarce în apartament cu tigaia găurită și sânge pe mâini.

Jeongin:de ce ești murdară de sânge pe mâini?

Aebin:i-am spart nasul puicuței cu tigaia lui Chan.

Jeongin:oh, ok. Pot păstra eu păpușa Hyunlin?

Aebin:sigur.

SausageUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum