blue romance

// 6//

violet's pov

Ma spalam pe fata cand am auzit tipetele inabusite din avion si am iesit din toaleta minuscula. Spre surprinderea, dar si groaza mea, Jeffrey se tavalea pe jos, dand din picioare si urland haotic. Pasagerii au inceput sa se panicheze, iar cei din grupul nostru nu stiau cum sa il calmeze.

Incerc sa il apuc de o mana pe baiatul in dureri de pe podea, dar ma impinge in cateva scaune si apoi, in cele din urma, se opreste. Se ridica de pe jos, confuz, de parca nimic nu se intamplase si o stewardeza il abordeaza, rugandu-l sa o insoteasca intr-o incapere, insa el refuza usor nervos. Ceilalti decid sa nu il mai deranjeze, pentru a avea parte de liniste pentru restul drumului, iar Jeffrey se aseaza in locul lui. Il urmez si eu si ma asez delicat pe unul dintre picioarele mele, sperand sa nu-l ranesc.

Este fragil, ceea ce nu poti observa de prima oara cand il  zaresti. Nu are de gand sa discute despre criza pe care tocmai a avut-o si decid sa ii respect decizia, fiind un subiect personal, mai mult ca sigur. Asa ca tacem pana la aterizare, unde corigentului i s-a facut rau.

Decid sa fiu prima care rupe tacerea insuportabila, intrebandu-l ingrijorata daca se simte bine.

-Da, nu mi-am luat pastilele, raspunde el anost, pierdut in propria lui lume.

Jur ca uneori nu inteleg oamenii!

Coboram din avion alaturi de ceilalti, apoi ne indreptam catre cazare. Ma uit pe geamul masinii la Londra, pe care o vad pentru prima oara si sunt impresionata de arhitectura de aici, dar si de aspectul cladirilor si parcurilor. Presimt ca va fi o vacanta interesanta.

Pe drum, Jeffrey adoarme pe umarul meu si dupa ce ajungem la hotel, incerc sa nu il trezesc prea brusc.

-Hey, spun zguduindu-l putin.

El tresare, speriat, ca un copil mic care tocmai a avut un cosmar. Nu stiu de ce, dar mi se face instant mila de el, fiindca, dupa privirea din ochii lui imi pot da seama ca a avut mult de suferit.

-Ce s-a intamplat?

-Am ajuns, haide, zic si il trag afara din masina.

Profesoara ne aduna pe toti si ne informeaza ca vom sta la etaje diferite, caci vrea sa se bucure de vacanta ei si sa nu trebuiasca sa se tina dupa fundurile noastre.

-Ma astept de la noi sa va faceti proiectele in timp util. Bineinteles, aveti voie sa umblati prin oras, dar va avertizez ca nu am putut face rost de o cazare intr-un cartier prea bun, asa ca aveti grija. Nu  stiti ce cutitari se pot ascunde prin tufisuri.

-Desigur, doamna, dar tin sa cred ca suntem singurii periculosi de aici, spune Dandy batjocoritor dupa ce se uita prin cartierul gol luna.

-Dandy va trebui sa stea in camera cu James, iar Violet cu Jeffrey, aveti nelamuriri?

-Da, eu, dau sa spun revoltata ca nu pot avea propria camera, dar profesoara ma intrerupe.

-Sa inteleg ca nu. Va puteti lua cheia de la receptie. Pe mine ma gasiti la camera 519. Pe mai tarziu!

Ramanem toti patru in bezna si ne indreptam catre hotelul care arata acceptabil. Jeffrey vine dupa mine, fiind surprinzator de tacut dupa incidentul din avion.

-La ce camera sunteti? ne intreaba Dandy.

-369, raspunde Jeffrey ragusit. 

Ma ia de mana brusc si ma conduce catre lift. Pare o eternitate pana ajungem la etajul 13, dar chinul se sfarseste dupa ce intram in camera si imi fac de treaba, invartindu-ma prin camera, incercand sa mai gasesc ceva de aranjat. Camera este draguta, insa singurul lucru ciudat mi se pare faptul ca are un singur pat.

-Pentru toti sfintii din lume, Violet, poti sa stai o secunda intr-un loc?! Te invarti in cerc ca o curca de vreo ora.

-Scuze, o sa termin, spun si ma asez langa el in pat. Cum avem de gand sa dormim?

-Nu stiu, Violet, oamenii normali dorm in pat, nu-i asa?

-Mai usor cu ironia, vorbesc serios. De abia te cunosc, nu vreau sa ma culc cu tine.

-Asta a sunat gresit din mai multe puncte de vedere. Vei fi bine, crede-ma. Nu musc.

-Bine, voi accepta, dar doar fiindca nu vreau sa fiu vreo sclifosita careia nu ii convine nimic. Insa doar cu conditia ca imi vei da spatiu personal. Nu imi place sa ma sufoce cineva in somn prin simpla prezenta.

-Bineinteles, iubire, nu as profita niciodata de tine.

Jeff chicoteste din cauza propriei replici, iar eu rad usor. Ma intreb cum isi poate schimba starea atat de repede. Mai devreme arata de parca urma sa darame 5 munti.

-Esti bipolar?

La naiba, de cand gandesc cu voce tare? Jeffrey ma priveste, uimit de intrebarea mea venita din senin.

-Este posibil. Nu m-am gandit vreodata la aceasta varianta. Sunt destul de ciudat, corect? 

-Nu am vrut sa te fac sa te simti asa.

 Baiatul se indreapta spre mini-bucataria din apartament, iar eu il urmez. 

-E ok, nu trebuie sa-ti fie in niciun fel mila de mine. Urasc cand vad asta in ochii oamenilor, ma simt ca si cum as fi un  catel plouat ce isi implora stapanul sa il hraneasca, cand are deja provizii la greu. 

Nu stiu ce sa ii raspund, asa ca tac si imi pun o felie de pateu. Am stat flamanda toata ziua. Apoi, ma imbrac in pijamale si ma trantesc in pat, extenuata. Jeffrey ma priveste amuzat, iar eu ridic o spranceana.

-Ce este asa amuzant, Sir Darling?

-In primul rand, te rog nu ma mai striga vreodata dupa numele de familie, iar, in al doilea rand, imi plac pijamalele tale, afirma, apoi rade si mai tare.

Confuza, ma ridic din pat si ma uit in oglinda. Nu parea nimic in neregula cu ele, erau negre, in dungi.

-Intoarce-te, printeso.

Fac cum imi spune si in momentul ala, imi vine sa intru in pamant.

-Frumoasa pisica, ma lasi s-o ating?

Aveam pe spate lipit un sticker cu Hello Kitty si am inceput sa ma intreb serios de cand se afla ala acolo. Doamne, daca era de cand eram mica?

-Mai bine nu pui mainile pe Kitty, doar daca nu vrei sa ramai fara ele, zic pe un ton ironic si ma asez la loc in patul prea confortabil. Cred ca o voi lasa acolo.

-Da, se asorteaza prea bine cu atitudinea ta de bad bitch. 

Blondul se pune in pat langa mine, iar eu sting veioza. Adoarme in urmatoarele secunde, semn ca era foarte obosit. Dupa cearcanele pe care le poarta sub ochi constant, nu pot spune ca se intelege cu somnul. 

Poate dorm cu un vampir. Sau un varcolac, nu m-ar surprinde. Gata, Violet, mai bine te culci si iti scutesti creierul de gandurile tale stranii. Ii puteam simti respiratia tipului care a ajuns sa doarma langa mine dupa ce m-am impiedicat de el in hol chiar in ceafa mea. Am inchis ochii si totul a devenit negru intr-o clipa.