Twitter Love [Yoonmin] ✔︎

19

𝑷𝒆𝒓𝒔𝒑𝒆𝒄𝒕𝒊𝒗𝒂 𝒍𝒖𝒊 𝑱𝒊𝒎𝒊𝒏

Trecuse aproape 3 luni în care tot ce făceam era sa plâng, să nu mănânc și sa dansez foarte mult până la leșin. Din câte am auzit din conversația lui Jungkook, Yoongi se lansează din nou în muzică, ceea ce nu mă înveselește și mai mult.

Azi, m-am gândit să ies puțin până la râu Han. Aveam planuri, planuri ce puteau fi distruse de oameni ce se bagă în treburile altora. Cobor scările agale și merg să mă încalț. "Unde mergi?", întreabă Jungkook grăbit. "Să mă plimb" spun, iar Jungkook se uită suspicios. " Vin cu tine." spune și mă încrunt la el. "Pot merge și singur. Nu sunt un copil mic" Spun și ies din casă. Vroia să-mi strice planurile, vroia să nu mor. Prea târziu pentru asta. Am promis că o să dispar.

M-am plimbat timp de ceva timp în locurile mele preferate, am mâncat ceva și m-am îndreptat spre râu. Era pentru ultima dată tot ceea ce făceam și vedeam. Am început să  plâng și merg în continuare.

După două ore am ajuns. Era aproape apusul. "Ah... Deci asta a fost. Să știi că te iubesc, dar ai spus să plec și asta o să fac.", apoi cu chiu cu vai încerc să mă pun pe balustradă, dar sunt tras de cineva. "Ce dracu vrei să faci?!" Uh... Acea voce... Mi-a fost dor de ea. Mi-a fost dor de tine, pari îngrijorat... Yoongi.