Mă trezesc spre dimineata , ora 3:24 ,cobor sa ma asigur daca ai mei au ajuns căci aveam un sentiment de nesiguranta.
Inima incepe sa bată puternic pe scări, ajung si ma uit daca încălțămintea lor era la usa de la intrare... Nu erau... decid sa ii sun pe ai mei ...Imi intra căsuța.Dana.
Nu răspunde. Ii las mesaj lui Dann cu ceea ce se intampla.
Am iesit la o plimbare sa imi asez gândurile in speranta ca lucrurile se vor rezolva iar ei vor veni acasa.
Se face ora 5:30, nimic...Panică ma cuprinde teribil, mi se face rau,lucrurile se învârt în jurul meu.
Leșin.
Ma trezeste telefonul,era Dana.
-DANA! Părinții mei au fost la tine? Pana la cat au stat?
-Da Maia linisteste-te, ce s-a întâmplat?
-Nu au ajuns!
- Au plecat la ora 23:30 ,cum adică nu au ajuns?!
-Maia ajung la tine in 20 de minute, Mă voi îndoi de la munca, linisteste-te!
Dar deja ii simteam neliniștea din glas.
A întârziat, căci aflase deja vestea, părinții mei făcuseră accident cu un tir ,au murit pe loc.
Am aflat pe dupa-amiaza ceea ce se întâmplase, timp de 3 luni După inmormantare nu am vorbit cu nimeni altcineva inafara de Dann.
Custodia mea o luase Dana însă nu stătea cu mine.
Intr-o dimineața sunt trezită de niște bătăi puternice în ușă
-La naiba !
Merg și deschid urmând să îi sar în brate persoane înalte , brunete și ochii ce-mi lipsiseră atât timp...Era Dann
Și astfel începuse o zi superbă, mâncam , ne uitam la filme , glumeam , eram ... NORMALĂ...
**Din perspectiva lui Dann**
Am inceput sa ne jucam , era destul de copilaroasa si avea o aura ce te atragea , cand i-am ridicat manecile i-am atins pielea ce se simtea cu mici "sentulete" , si zgarieturi .
Atunci m-am speriat si am intrebat-o
-Ce sunt astea ?
-Zgarieturi,am incercat sa prind o pisică acum ceva vreme si sa o iau acasa.
-Astea nu sunt semnele unei pisici , sunt cicatrici !
**Din perspectiva Maiei**
Era atât de drăguț , își făcea griji pentru mine , pur și simplu mă pierdusem în ochii lui în momentul în care mă certa și nu mai auzeam nimic .
Oare simțeam atașare după ceea ce se întâmplase ? După atâta suferință ?
CITEȘTI
-Maia-
Horror"Nu mai sunt normală , pierderea părinților m-a făcut să uit de afecțiune și de oamenii ce-mi vor binele , nu mai pot face diferența între cei ce vor să mă ajute și cei de vor să mă distrugă ! "
