E noapte și nu cred
Că mai poți să ierți
Mai ales când eu
Și la lumină te rănesc
Și știi cum e
La întuneric, când e târziu
Mintea joacă scene
De Shakespeare:
Drame.
Și de fiecare dată când închid ochii
Te văd pe tine.
Și bucățica de lumină
Care îți apare pe chip
Când îmi vorbești.
Și dramele încep.
"Nu ești bună pentru mine."
Știu, așa mă văd și eu.
"De ce măcar faci asta?"
Pentru că am trăit de ajuns
Încât să știu că sunt
Ușor de înlocuit
Și te-am cunoscut destul
Încât să știu
Că dacă te voi..
Mă voi.
(Completați cu imaginație)
Și amândoi știm
Că nu aș fi plâns atât
Dacă nu îmi păsa
Dar ceea ce nu știm amândoi,
(Unuia îi lipsește informația)
Este ca această dramă
De mine, nu de Shakespeare,
Ar avea un sfârșit puțin tragic
Dacă nu m-ai ierta.
Și, iubire, picăturile de ploaie
Ce au părăsit norii ochilor mei
Ne-ar putea îneca pe toți curând
Căci altceva am uitat ce să fac
Și fără tine, nu are sens.
Și se presupune că ar trebui
Să fiu fericită... azi, mâine..
Dar nu merită.
Pentru că sunt a ta,
Și mădularele nu simt diferit,
Ci suferă toate odată,
Indiferent a căruia din ele este vina.
Și nu se reneagă, ci sunt una.
CITEȘTI
Cioburi ale inimii mele, dăruite vouă
PoetryVă invit să vă aruncați cu capul înainte în această carte, și în special, dacă sunteți iubitori de liric, de chestii profunde sau mai știu eu ce:) Toate poeziile incluse aici sunt scrise de mine, în ultimele luni, deoarece am descoperit terapie în a...
