Îmi amintesc cât de mult voiam
Și puteam să vorbesc cu tine.
Erai ca o gură de apă rece
Sufletului meu fierbinte.
Dar acum nu pot să te văd
Decât ca pe o cola:
Pentru că mi-ai devorat stomacul,
Cu vorbe și sentimente dulci;
Și inima mea era zgâriată de cioburi
Tăioase și veninoase
Cărora le-am spus piedici.
Și asta am numit eu dragoste.
Simțăminte deşarte.
Care în urma adevărului se evaporă
Și gura aceea de apă rece
A fost în zadar.
Și cu ce-am rămas după asta?
Ochi umflați
(De la râurile ce i-au străpuns),
Si gropi sub ei
(De la toate orele acestei călătorii
Denivelate și dureroase)
Care la început
Mi se părea distractivă
Dar care m-a tot trântit
Și mi-a lăsat și mai multe urme.
Și acum nu pot decât să regret
Că te-am ales mai presus
De familie, de prieteni,
DE DOMNUL MEU!
Și ți-am dat sufletul și timpul meu
Ambele lucruri fragile,
Care se schimbă în permanență,
Și că am crezut măcar
Ca sunt cineva
Nu doar pentru tine
Dar în general..
Pentru că dacă ar fi sa se repete
Voi crede si atunci
Ca merit iubire.
Și asta voi crede mereu.
Și stiu ca nu e vina ta
Ca sunt prea mica
Sau ca esti prea mare
Și stiu ca nu e vina ta
Daca sunt stricata
Sau daca nu sunt ce vrei
Este doar vina mea
Pentru că mi a fost sete
Si nu am deosebit apa de cola
Cand apa mi o poate da
Doar Dumnezeu.
CITEȘTI
Cioburi ale inimii mele, dăruite vouă
PoesíaVă invit să vă aruncați cu capul înainte în această carte, și în special, dacă sunteți iubitori de liric, de chestii profunde sau mai știu eu ce:) Toate poeziile incluse aici sunt scrise de mine, în ultimele luni, deoarece am descoperit terapie în a...
