Decizia de a proteja

Raspuns si intrebare

Ajunsesem pe un câmp acoperit de zăpadă. Doar un deal circular amintea de lupta de acum o săptămână. Înaintam anevoios prin viscol, dar mă apropiam încet de o mica peștera. Cu cât ma apropiam cu atât se auzea mai mult un mormăit înfundat. Când am ajuns la gura peșterii puteam distinge în întuneric doi ochi sticloși care mă aținteau.

Următorul pas la făcut pe moș Martin să sară spre mine cata să îmi sfâșie gatul. Am ridicat mâna si i-am zâmbit. Ca răspuns, ursul brun și-a reluat poziția patrupedă și s-a întors în bârlog urmat de mine.

În adâncul muntelui, după două coturi, am ajuns în inima muntelui. În fața mea se contura o încăpere circulară luminată de cristale răsărite din pământ ca ciupercile după ploaie, formând o pentagramă pe podea și inscripții pe pereți. În mijlocul pentacramei, țintuit de mâini și picioare cu lanțuri de lumină, acel Aron stătea și cugeta pentru sine. M-am apropiat în liniște, oprindu-mă în spatele lui. El, parcă știind ce motiv avea vizita mea, a oftat adânc.

-Presupun că nu ai venit să îmi ți de urât.

-Nu. Am venit să..

-Chiar crezi caă trebuie să îmi spui de ce ai venit? Ar fi ca și cum ai învăța un pește să înoate.

-Atunci răspunde-mi. Cine ești defapt? Ce e cu toată povestea asta? Acum trei zile a apărut o hoardă de Umbre în centrul orașului. Lucruri ca acela nu se întâmplau înainte. Oricât aș încerca să leg ceva nu reușesc. Iar acum o săptămână..

-Ai auzit o voce dinspre mine, nu doar dinspre ei. Sincer, mă uimește ce se întâmplă. Defapt ce s-a întâmplat până acum? O mascaradă poate să mă coste viața. Dacă se poate numi viață ce mai am..

-Whisper și Kora nu or să se întoarcă prea curând. Chiar aș vrea să știu mai multe și din alte surse. Și prefer să discut cu tine fără ca cei doi să facă vre-o dramă.

Un moment am crezut că mă ignora. Dar am observat o reacție când am spus "alte surse". După cele întâmplate în ultima săptămână, chiar dacă mă alegeam cu minciuni de la el, nu aveam ce pierde.

-Cei doi nu sunt un motiv de îngrijorare. Au pornit spre una din Curțile din apropiere. Problema o sa fie când se vor întoarce. Dacă se vor mai întoarce..

-Ce vrei să spui?!

-Puștiule, tu habar n-ai ce poveste îți este ascunsă și ce se întâmplă la Curtea ta.

-Atunci spune-mi!

A surâs și s-a încordat, punând tensiune în lanturile vrăjite ce-l pironeau. Apoi a început calm.

-În toată povestea asta o să fi nevoit să faci o alegere. Dar mai întâi să te întrebi "Cine e personajul negativ?". Sau mai simplu..

Am auzit lanțurile cedănd într-un pocnet metalic și m-am trezit cu mana lui Înfiptă în pieptul meu. Am rămas șocat, dar l-am privit în ochi. Iar atunci am văzut seriozitatea cu care trata totul.

-..rezolvăm cu visele tale și cu acea rană din palamă, apoi îți spun adevărul din spatele călugărului ca unui copil caruia i se explica morala povestii de noapte buna.

Nu eram foarte atent la ce îmi spunea. Incercam să înțeleg secunda care tocmai a trecut. Cea în care el și-a împlantat palma în pieptul meu ca în nisip. Când a crezut că mi-a captat totuși atenția, și-a retras mana lafel de ușor. În schimb, eu am dus-o pe a mea în dreptul inimii. Spre surprinderea mea, nu aveam nimic. Apoi, din reflex, mi-am ridicat privirea spre el. Mergea spre unul din lanțuri. Singurul care încă nu s-a risipit într-o ceață aurie.

-Nu am intenția să te omor. Defapt, nu o mai am acum.

S-a aplecat ridicand obiectul care nu pana acum cateva secunde il pironea.

-Deci.. Ne-am inteles?

-Sa spunem că da.. Dar nu mai inteleg. De ce ai acceptat sa fi.. Rămâi! legat daca te puteai elibera? Ce ai de castigat?

-In primul rand un aliat contra batranului. In al doilea, mai bine te-ai gandi la cum o sa castigi.

Cuvintele lui m-au lasat masca. Nu mai intelegeam nimic. Realizam ca unele lucruri se leaga intr-o logica. Dar acel fir de ratiune ma ocolea cat vedeam cu ochii. Apoi am realizat ceva.

-Sa castig ce?!

-Razboiul cu tine insuti.

Si zicand acestea, apuca de un capat al lantului, celalalt proiectandu-l in pieptul meu in acelasi loc in care ma strapunse cu mana, doar ca in cele din urma sa il ancoreze cu un sigiliu de pamant.

-Ca sa poti castiga un razboi trebuie ca mai intai sa ajungi pe front. Asta o sa fac eu. Dar dupa ce ajungi la destinatie, depinde doar de tine.

Sare la o distanta considerabila de mine, punctul in care fixase lantul fiind undeva la mijlocul distantei. Apoi o pentagrama aurie lumineaza pestera, centrul ei fiind culmea capatul imobil. La margini isi face aparitia o bariera, totul pentru ca la final sa fiu inchis intr-o cusca.

-Sa iti raspund la prima intrebare.. Eu sunt Aron, Gardianul Frantei.

Apoi totul se intuneca.