Adevărat (1D)

Capitolul 22

Georgia's pov.
Ma trezesc destul de târziu. Îmi amintesc ca am adormit în bratele lui Louis. Asa de drăguț. Dar totuși ma întreb de ce nu a rămas lângă mine.
După ce mi-am făcut rutina clasica cu care va tot plictisesc am coborât. Am auzit niște sunete în timp ce eram la baie și ma-m bucurat căci credeam ca, în sfârșit după mult timp, băieții erau acasă.
Speranțele sa-u năruit când am văzut bucătăria goala.
Nu mai era vreun bilet pe bufet, în schimb fiind doar 10 apeluri pierdute de la băieții.
Telefonul meu a rămas aseară în bucătărie, nu l-am observat fiind preocupata de lacrimile lăsate de film. Nici alarmele mele nu le-am auzit, evident, acum dându-mi seama de ce. Doamne sunt asa de zăpăcita.
L-am sunat pe Harry, fiind ultimul care ma sunase.
Ma așteptam la o morala despre cum nu știu sa am grija de un telefon sau ca sunt amețita deși satenul nu prea era genul care sa îmi ofere astfel de experiente. Cred ca cele mai multe morale, sa spun asa, mi le-a oferit Liam. Cel mai grijuliu dintre toți.
G:da.........
H:Slava Cerului! Rose ești nebuna? Vrei sa ne îmbolnăvim de inima? Unde aveai telefonul acela?
G: în  bucătărie. Doar am dormit pana acum, nu am făcut nimic altceva. Spun oarecum relaxata. Nu stiam de ce era asa de panicat dar îmi oferea și mie acea stare de impacientare.
G:dar ce s-a întâmplat?
H:încuie toate ușile. Nu deschide la nimeni!
Venim imediat, am terminat treaba.
Fix în acel moment ușa s-a trântit de perete și pe ea a apărut un bărbat mare, făcut din punct de vedere al fizicului.
S-a apropiat de mine, fugind după bufet. Telefonul încă era pe apel, neapucand sa închid.
M-a prins de mana, simțind cum pulsul se oprește.
G:dă-mi drumul, te rog!
X:oh păpușă, jocul acum numai este ghidat de tine!
G:lăsa-ma!
Mi-a apucat gatul, strângând, eu rămânând fără respirație. Simțeam cum îmi plesnește capul și fiecare memorie dispare treptat.
X:nu am ce face cu tine moarta!
Spune în timp ce îmi eliberează gatul din strânsoarea degetelor sale mari și puternice. Am cazut pe parchet, inecandu-ma cu aerul care acum îmi invada plămânii și simțeam cum îmi pulsează ochii.
Dau sa ma ridic dar îmi acoperă mâinile cu banda  gri, care era atât de strâns legat încât simteam cum mi se oprește circulația. Cică nu ma vrea moarta dar nu obține nimic dacă îmi taie circulația.
Nu am putut spune ceva pentru ca gura mea a fost acoperita cu aceeasi banda dupa ce a terminat cu încheieturile. Imaginea asta, postura în care ma aflu în acel moment îmi amintea de ziua în care Louis m-a salvat.
Dar cu siguranță aceasta banda îmi va lăsa urme și mai proaste.
M-a luat cu putere ca pe un sac de cartofi, punându-ma pe umerii sai.
Era un coșmar. M-a băgat într-o mașină mare, neagra. Mi se părea  prea cunoscuta pana sa îmi dau seama ca traiam din nou ziua aceea infernala.
Ma trântit pe bancheta de piele neagra și rece.
În fata mea erau încă doi bărbați asemănători cu cel care a întrat în casa.
X:sunt doar pentru a te pazii păpușo.
Ma mângâie pe barbă, dar ma smuncesc.
Îmi este scârbă de el și toate specimene ca el.
X:te va cuminții stăpânul. Așteaptă pana atunci!
Cum adică stăpânul?
Rose, cât de proasta ai putut fi. Dacă îți luai acel rahat de telefon acum stăteai în casa, nu în mașină unor maniaci care vorbesc despre un tip care nu pare prea bun.
Mașina s-a pus în mișcare și în scurt timp am ajuns la destinație.
Era o casa mare, plina de mobila închisă la culoare.
Animalele, ca bărbați nu se pot numii, m-au pus pe o canapea mare, destul de incomoda.
Un bărbat înalt, îmbrăcat elegant, predominat fiind negrul în îmbrăcămintea sa, a apărut după scurt timp după ce eu am fost pusa pe canapea.
Y:lăsați-ma cu domnișoară, băieții! Misiunea voastră s-a încheiat.
Dar înainte..... A gesticulat către banda care îmi acoperea gura. Unul dintre animale mi-a smuls-o, provocând mare durere.
Au plecat apoi lasăndu-ma cu bărbatul necunoscut.
G:ce vrei animalule! Lasă-mă împace! Orice ai vrea nu vei obține! Lasă-mă!
Încercăm sa ma zbat pe canapea. Acesta s-a pus peste mine.
Y: păpușă, liniștește-te.
Și-a pus mana pe piciorul meu, acoperit de pijama pentru ca atunci când ma-u luat animalele din casa nu am apucat sa ma schimb.
G:nu ma atinge! Sau vei rămâne fără boase!
Y:asa de rea este păpușă mea! Vei regreta ce ai spus acum, mai târziu!
G:nu sunt a ta, sa îți între în cap! Și nu am cum sa regret!
Se apropie de mine, strângând-mi încheieturile care erau deja spânzurate de banda.
Y:lasă tupeul jos păpușă! Nu fi asa de sigura, te pot face sa îți urăști viata încă din primele secunde de existenta, dacă vreau! Nu ma obliga sa vreau asta!
Îmi lasă mâinile, apoi mi le dezleagă.
Ma-m smuncit incercand sa fug. Degeaba Rose. Te smuncesti ca o găină la taiat, presupun ca, asta urmează.
Ma lipește rapid de parchet. Era tare și rece. S-a pus deasupra spatelui meu imobilizandu-mi mâinile.
Y:cât esti cu mine, joci după regulile Mele!
Accentuând ultimul cuvânt.
Urăsc omul acesta deja și îl cunosc de abea de cred ca o ora. Apoi m-a ridicat punându-ma înapoi pe canapea.
G:regula mea e ca nu ma atingi!
Y:cine te-a întrebat de regulile tale? Începe sa rada.
G:ce este asa de amuzant? Eu nu rad. Zic în timp ce îmi dau ochii peste cap.
Y:Rose, dacă mai comentezi, vei vedea de ce sunt în stare!
G:de unde îmi știi numele?
Spun cu vocea tremurata. Deja ma speria și numai era de joaca. Rose numai belele atragi.
Y: păpușo, te caut de mai bine de un an. Nu știi câte griji mi-am făcut pentru tine. Ai fost îngrijită foarte prost de către acei băieței adolescenți care nici nu știau ce este cu ei.
G:nu fii asa de sigur! Ei ma iubeau și aveau mai multa grija de cât vei avea tu!
Y:vei vedea tu ce grija îți voi oferii dacă mai ai guriță asa mare!
Si ma bucur ca ai pus la trecut. De astăzi și-au luat gândul de la tine.
Revenind.
Spune rasucindu-se către barul de lângă canapea. Era plin de băuturi de toate culorile.
A luat din acesta o stila de sticla, a dat dopul tot de sticla jos și și-a turnat lichidul cu miros înțepător și culoare deschisa într-un pahar pătrațos.
S-a apropiat de mine și la-m îndepărtat când am simțit mirosul de alcool puternic ematat de bautură din pahar. Ma-m strâmbat exact ca un copil mic.
Y:sa înțeleg ca micuței Rose nu ii place alcoolul? Bravo!
Am tăcut dându-mi ochii peste cap.
Ma enerva. Puteam sa observ ca ii place sa controleze dar cu mine nu prea cred ca avea vreo șansă.
Sper sa nu ma înșel doar.
Y:revenind! De acum tu vei fi a mea! Nu știi de când te caut, dar Slava Domnului ești a mea.
G:cum te numești, dacă tot îmi impui lucruri fără rost.
Y:tupeul! Spune vizibil iritat.
Nu ma provoca Rose!
Nu o face!
G:bine. Spun rasufland enervata de el.
Cum te cheamă?Readresez întrebarea la care nu am primit vreun răspuns.
Y:numele meu este al meu. Irevelant dacă ma întrebi. Tu îmi spui Y.
G:și atunci de ce al meu contează?
Y: păpușo, numele tău mi-a rămas întipărit în minte încă de când  tatăl tau mi-a arătat o poza cu tine. Prima și a fost de ajuns. Și în realitate ești mai buna ca orice alta poza. Asa cum mi te-am imaginat.
Frumoasa și prețioasă. Cu piele asa de dulce și parfumata subtil.
Ochii, genele, nasul și gura mica pe care îmi doresc asa de mult sa o sărut.
Am rămas blocata. Tatăl meu. Am fugit atat de mult de acest individ, ca pana la urma sa ajung în mâinile sale.
Era fix cel de care fugeam pana acum, chiar și în ziua aceea. Lui ii eram destinata și acum stau, respir același aer ca jigodia asta.
Mi-am sprijinit capul în mâini, care erau pe genunchi.
Y:ce s-a întâmplat, păpușă, îți este rău?
Spune lăsând paharul pe o noptiera apropiata de canapea, venind spre mine.
G:nu ma atinge!
Spun cu vocea tremurata. Îmi stăpânaneam cu greu lacrimile căci nu voiam sa îmi arat slăbiciunea în fata lui.
G:te rog!
Y:faci îmbunătățiri, vad!
Îți este rău?
G:da, de tine!
Si de nenorocitul de bărbat, nu îl pot numii tata.
Y:de ce păpușă, dacă nu mai era el nu ma cunoșteai pe mine!
G:exact.
Doar lasă-mă împace.
Y:îmi ceri imposibilul draga mea. Acum ca te am este prea greu sa ma despart de tine.
G:cred ca te poți abține asa cum ai făcut pana acum.
Se uita rece la mine, nesatisfăcut de ceea ce am zis. Normal dacă nu i-am spus "hai sa ne-o tragem".
Ahh. Cata scârbă îmi provoacă.
Y:te las sa te uiti la camera ta, îți va plăcea. Spune schimbând subiectul.
Am urcat îndrumat de el. Cat de mare era casa asta?
Când am ajuns era o camera mare, cu un dulap ce ocupa tot peretele. Unul dintre ei.
Patul era mare și spațios langa el fiind o noptiera de culoare închisă care sa se potrivească cu restul mobilierului.
Y:te las  sa te acomodezi. Te aștept la cina. Voi venii eu personal sa te anunț când va fi cazul.
Pleaca după ce mi-a spus acestea.
Ma-m așezat pe pat și mi-am lăsat lacrimile de frustrare, durere și confuzie sa curgă. Nu credeam ca viata mea se poate schimba atât de mult fata de cum era aseara. Aseară plângeam din cauza unui film stupid și acum pentru ca sunt prizoniera unui pshihopat.
Lacrimile îmi curgeau cu cât mai multe gânduri îmi încărcau mintea. Doar ca de data asta nu mai era Louis lângă mine sa îmi aline inima cu cuvinte frumoase sau rasul sau colorat. Doar pereții goi și reci acoperiți de mobila scumpa și degeaba.
În seara aceasta cum voi dormii. Fără patul meu dat de băieții. Fără așternuturile care miroseau a satenul care a stat pe ele seara trecuta. Fara ușa deschisa a băieților, care ma primeau de fiecare data când nu puteam sa dorm în patul meu.
Dar ceea ce ma deranja era ca aici numai era Louis, Niall, Zayn, Liam sau Harry care sa doarmă cu mine, sa vina sa verifice dacă dorm primind un scurt sărut după aceea.
În capătul holului era doar un nebun obsedat de mine. O casa mare dar goala în mare parte.
Vedeam cum afara se insera. Ma mir ca am geamuri. Îmi era frica de noapte și acum, în infernul în care ma aflu, frica se accentua.
Mi-am șters lacrimile, spălându-ma cu niște apa rece pentru a nu afla maniacul în a cărui casa ma aflu ca am plâns.
A bătut  la ușa după scurt timp, urmad sa cobor la cina. Cine știe ce ma mai aștepta și acolo. În momentul de fata mi-a ramas doar speranța că băieților le va pasa de mine și ca ma vor cauta, caci dacă nu,voi fi o cauza pierduta. Dacă politia nu ma va găsii în 24 de ore de la denunț ma vor da dispărută și chiar asa voi fi căci după ce dispari politia nu își mai da interesul sa vadă dacă mai și trăiești.
Hey guys, sper ca va placut acest capitol. Este de altfel cel mai lung postat pana acum, 2017 de cuvinte. Sunt mandra de el. Ce credeți despre firul povestii? Scrieți în comentarii și nu uitați de vot dacă apreciați cartea.
În acest capitol ma-m concentrat mai mult pe perspectiva lui Rose, mâine, cred, postând și perspectiva băieților.
Va pup și va iubesc.